Interviu

Aceasta este o agenţie a Consiliului UniuniiEuropene, care are misiunea „de a sprijini ţările membre îneforturile lor vizând îmbunătăţirea capabilităţilor europene deapărare în domeniul managementului crizelor şi de a susţinePolitica Europeană de Securitate şi Apărare (ESDP) în stadiulactual şi în evoluţia sa viitoare”. De aceea, trebuie să neconcentrăm asupra nevoilor prezente şi să anticipăm cerinţele dinurmătorii 20-30 de ani.

În mod concret, Agenţia îndeplineşte patru funcţii principalelegate de: dezvoltarea capabilităţilor de apărare, cooperarea îndomeniul armamentelor, baza industrială şi tehnologică şi piaţaechipamentelor militare europene de apărare, precum şi promovareacooperării pentru cercetare şi tehnologie. Aceasta este o gamăfoarte largă de responsabilităţi, deşi nu avem nici oresponsabilitate operaţională şi nu ni se solicită puncte de vedereprivind aspectele politicii şi strategiei de apărare.

La Agenţie sunt afiliate toate ţările UE, cu excepţia Danemarcei,care nu participă la ESDP. Mecanismul de finanţare se bazează pe oformulă care ia în calcul venitul naţional brut. Având în vedereacest lucru, în prezent, sumele alocate nu sunt foarte mari.Bugetul pentru acest an este de 20 de milioane de Euro. Acesta esteîndeajuns de mare pentru a permite plata salariilor angajaţilor şiinstalarea acestora în noile birouri, rămânându-ne totodată treimilioane de Euro care pot fi alocaţi pentru principalele studii defezabilitate.

Agenţia Europeană de Apărare este cea de a treia agenţie aflatăsub autoritatea Consiliului, primele două, provenite din UniuneaEuropeană Occidentală, fiind Centrul pentru Sateliţi de la Torrejónşi Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris.

Câteva lucruri sunt unice în formatul nostru.Agenţia este mică, dar are în acelaşi timp responsabilităţi largişi se doreşte să fie în mare măsură proprietatea statelor salemembre. Este condusă de un Comitet Permanent prezidat de JavierSolana (şeful agenţiei, respectiv şeful meu) şi alcătuit dinminiştrii apărării, care se va întruni într-un format variabil:uneori, la nivelul directorilor naţionali pentru armamente, alteorila nivelul directorilor pentru cercetare şi tehnologie sau lanivelul responsabililor pentru dezvoltarea capabilităţilor. Atuncicând acesta va începe să funcţioneze, va trebui să ne întâlnim înmedie o dată la şase săptămâni.

Aproape toţi angajaţii noştri provin din statele membre şi deaceea vom acţiona ca un punct focal al activităţilor lor comune.Vom orchestra o serie de discuţii, seminarii, grupuri de lucru şialte structuri mai mult sau mai puţin formale, pentru a face dinagenţie locul în care statele membre se adună pentru a facilitacooperarea într-o gamă de activităţi. Spectrul activităţilorreprezintă punctul forte al structurii, deoarece ne permite săgenerăm sinergia necesară.

WEAG va înceta să funcţioneze la sfârşitul lunii iunie şi vomprelua funcţiile acestuia. Deoarece suntem capabili să leîndeplinim într-o manieră mai holistică, sper că vom reuşi săgenerăm o sinergie suplimentară între diferitele agende. OCCAR esteo agenţie inter-guvernamentală care nu aparţine Europei. Aceastaaparţine exclusiv celor şase deţinători de acţiuni ai săi şi estedoar o agenţie de achiziţii, destinată derulării unor programe.Astfel, aceasta a preluat recent managementul programului A400MAirlifter. În acest caz, Sarcina OCCAR este de a gestiona relaţiilecu contractorul, pentru a se asigura că aeronavele sunt livrate latermenul şi costurile solicitate. Activităţile noastre vor începeşi se vor concentra în continuare pe stadiile dinaintea celor pecare le gestionează OCCAR. Vom căuta să realizăm consensul asuprapriorităţilor în domeniul capabilităţilor, urmând ca apoi săgenerăm propuneri, să venim cu idei şi să construim din nouconsensul pentru a face mai multe împreună. Poate în viitor vomdesfăşura şi noi o parte a activităţii de management. Totuşi, înprezent, apreciez că rolul nostru este complementar OCCAR. Sperămsă generăm programe de cooperare pe care OCCAR să le poată apoigestiona. Deşi nimeni nu va fi obligat să apeleze la OCCAR pentruun astfel de management, OCCAR îndeplineşte bine această activitateşi va fi probabil interesat să o preia.

În prezent, suntem 30 de angajaţi, dar dupăce vom încheia faza iniţială de recrutare în această vară vom fi întotal 77. Suntem împărţiţi pe patru direcţii, fiecare dintreacestea corespunzând uneia dintre cele patru funcţii principale dedezvoltare a capabilităţilor, cercetare şi tehnologie (R+amp;T),armamente şi industrie şi piaţă. Cu toate acestea, cei carelucrează în direcţia pentru cercetare şi tehnologie nu îşi vorconcentra activitatea exclusiv în domeniul R+amp;T. În ce mai mareparte a timpului, ei vor lucra în echipe pentru proiecte integrate.De câte ori vom începe abordarea unui anumit aspect, vom identificaliderul care îşi va forma apoi o echipă integrată din angajaţiicelorlalte direcţii. Pe măsură ce abordăm diferite teme – şi avempatru proiecte fundamentale în acest an – descoperim că singuracale de a o face este una holistică, care necesită expertiză întoate cele patru domenii.

Prioritatea noastră imediată, care reprezintăo pre-condiţie pentru tot ce va urma, este aceea să începem săfuncţionăm, să recrutăm personal şi să ne mutăm în noile birouri.De asemenea, trebuie să explicăm cine suntem şi ce vrem să facem.Există un interes fantastic în privinţa Agenţiei, dar concepţiaprivind aceasta nu este încă îndeajuns de cunoscută. Trebuie săîncepem să cunoaştem fiecare acţionar în parte, respectiv cele 24de state membre. În afară de aceasta, avem un program de lucrupentru acest an, care conţine patru programe fundamentale. Acesteasunt: piaţa echipamentului european de apărare, un studiu privindcontrolul, comanda şi comunicaţiile, vehiculele de luptă blindateşi vehiculele aeriene fără pilot (UAV-urile).

Am fost pur şi simplu forţaţi să analizăm piaţa echipamentuluieuropean de apărare, deoarece Comisia a emis o carte verde pentruacest domeniu în septembrie 2004. Totuşi, pot spune că amînregistrat un prim succes în acest domeniu. În urmă cu douăsăptămâni, a avut loc o întâlnire a Comitetului Permanent, petimpul căreia toate ţările au convenit lansarea unui proces vizândajungerea, până la sfârşitul acestui an, la un acord privindsporirea competiţiei în domeniul achiziţiilor echipamentuluimilitar. De aceea, în acest an vom explora şi discuta aspectelelegate de dezvoltarea a ceea ce iniţial va fi, probabil, un cod deconduită inter-guvernamental voluntar, fără angajamente, la caresperăm să subscrie cele 24 de ţări. Înzestrarea militară esteexceptată în mare măsură de la regulile care guvernează piaţaeuropeană internă. Va fi o mare realizare dacă, până la sfârşitulacestui an, vom putea prezenta un plan convingător pentru începereaprocesului de licitaţie. Acesta va sprijini totodată Europa învederea asigurării unei eficacităţi sporite a investiţiilor îndomeniul apărării.

Comanda, controlul şi comunicaţiile (C3) reprezintă întotdeauna oproblemă pentru operaţiile din teren. În prezent, elaborăm împreunăcu Secretariatul Militar al UE un studiu C3. Acesta trebuie să fierealizat până în luna mai şi să ne ofere trei sau patru ţine deurmărit. În timp, ar putea fi identificate alte domenii, ca urmarea operaţiei UE din Bosnia-Herţegovina. De altfel, comunicaţiileprin satelit reprezintă un alt domeniu în care europenii ar puteaface mai mult dacă am analiza acest aspect, în esenţă unul decapacitate, împreună şi am dezvolta soluţii colective.

Dacă privim din perspectiva următorilor doi au trei ani, ţinteleprioritare vor fi determinate de o analiză mai ştiinţifică acapabilităţilor necesare pentru sprijinul obiectivelor ESDP. Pentrua începe însă, am ales UAV-urile şi vehiculele de luptă blindate,care prezintă interes dintr-o perspectivă pan-europeană. Diferiteţări recunosc faptul că UAV-urile reprezintă ceva nou şi important,investind de aceea în propriile programe de cercetare. Totuşi, dacăţările nu vor coopera, produsul final nu va fi atât de bun pe câtar putea fi din punct de vedere al interoperabilităţii şiutilităţii practice. De asemenea, costurile vor fi probabil maimari. Scopul nostru va fi să generăm o imagine care să arate exactce se întâmplă în Europa. Apoi vom prezenta această analizăComitetului Permanent şi vom vedea dacă statele membre suntmulţumite de această situaţie. Dacă nu sunt mulţumite, vom prezentacâteva propuneri privind realizarea coerenţei. Vom face la fel înprivinţa vehiculelor blindate.

Există propuneri pentru un program amplu decheltuieli R+amp;T pentru cercetarea în domeniul securităţii. Înmod formal, trebuie să facem o diferenţă clară între cercetarea îndomeniul securităţii şi cea în domeniul apărării. Miniştriiapărării sunt responsabili pentru cercetarea în domeniul apărăriişi asigurarea fondurilor necesare pentru aceasta, în afarabugetelor pentru apărare. Cercetarea în domeniul securităţii arputea fi finanţată de Comisie. În pofida diferenţei formale, înrealitate o mare parte a tehnologiilor dezvoltate şi a companiilorimplicate în cercetare vor fi aceleaşi. Principala problemă va fisă păstrăm în mod formal diferenţa, dar să o privim drept cea mairelevantă activitate de cercetare întreprinsă. Va trebui să fimconştienţi de ceea ce face Comisia pentru a ne asigura că nusfârşim, în cele din urmă, prin a plăti costurile aceleiaşicercetări de două ori. Totodată, va trebui să împărtăşimrezultatele cercetării. Ar putea fi chiar în interesul Comisiei săfinanţeze anumite proiecte relevante pentru Agenţie.

Nu cred că a mai existat vreodată un intervalde timp atât de dificil pentru cei din domeniul planificăriiapărării. Aceasta deoarece, acum, ei au de a face cu dubladificultate de a trece de la apărarea teritorială la operaţiile dinafara teritoriului propriu şi de a încerca să ia în calculimplicaţiile revoluţiei tehnologice, care ne obligă să renunţăm laacţiunile de luptă din era industrială, în favoarea celor din erainformaţională. Avem prea mult metal brut în Europa. În acelaşitimp, ne lipsesc acele calităţi care să asigure I-L-I-T-Y:sustenabilitate, posibilitatea de dislocare, mobilitate şiinteroperabilitate. Multe dintre acestea sunt asociate noilorsisteme de observare şi comunicaţii, unde tehnologia seîntrepătrunde cu domeniul civil. Aceasta este transformarea pe caretrebuie să încurajăm guvernele să o facă. Dar deoarece suntem oAgenţie mică, cu un buget modest, trebuie să funcţionăm înprincipal ca un formator de conştiinţă şi catalizator.

Ne găsim în situaţia în care putem furniza o analiză logică unicăpentru întreaga scenă europeană. Sperăm că aceasta ne va permite săoferim ceva în schimb acţionarilor noştri, statele participante, săexplicăm situaţia şi să îi întrebăm dacă sunt mulţumiţi de aceasta.În cazul în care nu sunt mulţumiţi, vom prezenta propuneri deîmbunătăţire a situaţiei. La urma urmelor, va depinde de cei 24 deminiştri ai apărării să fie de acord cu ajustarea anumitor elementeale planurilor lor naţionale şi cheltuirea banilor în mod diferit,pentru a lua în calcul dimensiunea europeană. Cred că acest lucruse poate întâmpla, deoarece, în prezent, Agenţia se bucură defoarte mult sprijin politic.

De fapt, chiar faptul că suntem încadraţi cuoameni trimişi de capitale ne permite să avem un cuvânt de spus.Indiferent cât de buni cunoscători sau inventivi suntem, nu amputea avea nici un impact în capitale prin simpla informare asupraa ceea ce noi considerăm drept cele mai bune soluţii şi apoi să leprezentăm ca soluţii care pot fi acceptate sau nu. Ne aflăm laînceputul unui drum lung, pe care noi, adică Agenţia şi toate cele24 de state membre, va trebui să-l parcurgem împreună. Noi cei dela Agenţie avem ca sarcină fixarea unei agende, dar nu putem aveasucces decât dacă putem să ne raliem ţările şi să ne asigurăm căacestea vor rămâne angajate. Ţările deţin proprietatea tuturorproduselor noastre.

De fapt este exact invers. Avem deja oPolitică Europeană de Securitate şi Apărare şi o StrategieEuropeană de Securitate, care stabilesc ne-echivoc orientarea şiscopul urmărit de ESDP. Agenţia a fost înfiinţată pentru a permiteEuropei să facă acele lucruri cuprinse în strategia de securitate.Dar strategia de securitate arată că Europa are nevoie deinstrumente pentru a-şi asuma partea ce îi revine în vederearealizării securităţii la nivel global. Totuşi, în prezent, aceastanu le deţine şi nu îşi poate îndeplini decât o parte din sarcini.Rolul Agenţiei este să încerce să asigure mijloacele,capabilităţile, instrumentele şi infrastructura, sau altfel spus,să elimine decalajul actual dintre ceea ce Europa poate face şiceea ar dori să fie capabilă să facă.

Suntem încă la început. Totuşi, au fostcreate câteva mecanisme. De exemplu, există Grupul NATO-UE pentruCapabilităţi iar eu urmează să particip la prima mea întâlnire aacestei structuri în aprilie. De asemenea, avem în vedere săinvităm ocazional pe secretarul general NATO şi pe unii dintresecretarii generali adjuncţi să participe la întâlnirileComitetului Permanent al Agenţiei. În plus, deşi acest lucru nu afost încă decis, Agenţia ar putea fi invitată să preia preşedinţiaConferinţei Directorilor Naţionali pentru Armamente, pe care odeţine în prezent WEAG. Desigur, acestea sunt legături formale.Cred că, în practică, cele mai bune legături pentru a ne asigura cănu ne suprapunem sunt cele informale. Am trecut deja prin programulnostru de activităţi pentru acest an împreună cu John Colston(secretarul general adjunct NATO pentru politica şi planificareaapărării) şi Marshall Billingslea (secretarul general adjunct NATOpentru investiţiile în domeniul apărării) pentru a beneficia deobservaţiile lor şi a mă asigura că nu ne vom duplica în primeleluni.

Cooperarea este avută în vedere într-ooarecare măsură. Ţări ca Norvegia şi Turcia vor beneficia dearanjamente administrative referitoare la natura asocierii lor laAgenţie, care le vor oferi o imagine bună privind evoluţiile dininteriorul Agenţiei. Astfel, dacă vor, ele vor putea să se asociezela realizarea unui anumit proiect dorit, de exemplu, de şase statemembre. Cazul Danemarcei este diferit, deoarece Danemarca este unstat UE care a ales să nu participe.

Există unele aspecte trans-atlanticeimportante aici. Totuşi, puterea de a lua iniţiativa aparţine înmare măsură SUA. În esenţă, este vorba despre Statele Unite, carerestricţionează fluxul de tehnologii peste Atlantic şi limiteazăaccesul europenilor la piaţa americană, în contrast cu accesulîndeajuns de mare la piaţa europeană de care se bucură americanii.SUA cheltuiesc pentru apărare cu mult mai mult decât Europa şi deaceea abordează aceste aspecte de pe o poziţie de forţă. Dacăeuropenilor nu le place acest dezechilibru în privinţa schimbuluide tehnologii şi a accesului la pieţe, atunci cel mai simplu lucrupe care îl pot face este să investească într-o bază industrială aapărării mai puternică în Europa, astfel încât aceste aspecte săfie abordate în aceeaşi termeni pe celălalt mal al Atlanticului.Calea de a o face este aceea a depăşirii fragmentării şi aconsolidării, care vor genera un rezultat mai eficient, pe bazaunor fonduri mult mai mici cheltuite pentru apărare în Europa. Daracesta este un proiect pe termen lung. În ceea ce priveşte accesulSUA la pieţele europene, Agenţia nu va putea schimba nimic. Aceastaeste o problemă în care cei 24 de acţionari au vederi fundamentaldiferite. De aceea, bănuiesc că propriul Comitet Permanent alAgenţiei va avea păreri contradictorii.

Desigur că sper să fie aşa. Sunt convins căeste nevoie de mai multă consolidare în industria europeană deapărare. Într-adevăr, acest fapt a fost larg acceptat după 1990 şia fost realizat un progres important în ultimii ani, în special înanumite sectoare, cum ar fi cel aerospaţial. În alte domenii, deexemplu în sectoarele terestru şi maritim, consolidarea nu s-aprodus încă. Cred că este un imperativ atât operaţional, cât şieconomic să cooperăm mai mult în acest sens. Având în vedere toateaceste aspecte multiple, Agenţia poate contribui la acest procesdoar cu analize şi consiliere.

Un element al programului nostru de lucru dinacest an este să oferim Comitetului Permanent câteva etaloanepentru măsurarea exactă a realizărilor obţinute. Aceste etaloanevor măsura atât performanţele statelor membre, cât şi pe cele aleAgenţiei. Etaloanele pentru măsurarea performanţei la care măgândesc includ atingerea unei ţinte financiare, care să presupunăcheltuirea unei mai mari proporţii din fondurile europene pentruapărare destinate R+amp;T pe baza colaborării, şi, posibil, cevabazat pe criteriile pentru „gradul de utilizare a forţelor”, încare NATO deţine pionieratul.