LIMBA
Datorită traducerilor, ediţia online în limba română a Revistei NATO apare la aproximativ două săptămâni după varianta în limba engleză.
DESPRE REVISTA NATO
POLITICA REDACŢIONALĂ
INFORMAŢII COPYRIGHT
COLECTIVUL DE REDACŢIE
 RSS
TRIMITEŢI ACEST ARTICOL UNUI PRIETEN
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA NATO
  

Creşterea populaţiei: provocarea definitorie a secolului XXI

Ar putea domeniul ingineriei să deţină soluţii pentru problemele din ce în ce mai dificile generate de creşterea populaţiei, amplificarea schimbărilor climatice şi presiunea sporită creată de alimente şi apă?

În acest secol lumea se va afla faţă în faţă cu rezultatele celei mai mari explozii a populaţiei din istoria omenirii.

Dacă nu se iau măsuri acum, miliarde de oameni se vor confrunta cu lipsa apei, foamete, zone urbane suprapopulate ale căror condiţii de locuit sunt sub standarde şi conflicte

Imaginaţi-vă două miliarde de oameni în plus pe planetă în următorii 40 de ani, toţi având nevoie de hrană, apă şi adăpost, în condiţiile în care schimbările climatice accentuează aceste nevoi umane fundamentale.

Dacă nu se iau măsuri acum, miliarde de oameni se vor confrunta cu lipsa apei, foamete, zone urbane suprapopulate ale căror condiţii de locuit sunt sub standarde şi conflicte, în răspuns la secete, penurii de alimente, mizerie urbană, migraţie şi resurse din ce în ce mai aproape de epuizare, în timp ce capacitatea de satisfacere a nevoilor încearcă să ţină pasul cu cererea.

Şi creşterea estimată la nivelul cererii se clatină. Mai multe guri de hrănit şi schimbările în privinţa gusturilor pentru diferitele tipuri de alimente vor însemna:

  • dublarea producţiei agricole într-un interval de patru decenii;
  • necesitatea de a creşte cantitatea de apă pentru consum cu 30% până în 2030;
  • trei miliarde de oameni în plus care caută adăpost în centrele urbane până la mijlocul secolului.

Adăugaţi la acestea nevoia ca energia să susţină creşterea economică din ţările post-industrializate şi industrializate şi noile ţări în curs de industrializare, deopotrivă, a căror cerere se va dubla până în 2050, şi veţi vedea că există o provocare semnificativă pentru guverne şi societăţi în general.

Vestea bună este că un raport recent, intitulat „Populaţia: O planetă, prea mulţi oameni?”, elaborat de Institutul de Inginerie Mecanică din Marea Britanie, a ajuns la concluzia că provocările anticipate ar putea fi rezolvate cu actualele tehnologii şi practici sustenabile din domeniul ingineriei. Consecinţa este aceea că nu este nevoie să întârziem luarea unor măsuri la nivel global în aşteptarea următoarelor descoperiri tehnice majore sau a unei revoluţii la nivelul gândirii în privinţa controlului populaţiei.

Se estimează că populaţia lumii va creşte în deceniile următoare până la nouă miliarde de oameni într-un interval de 40 de ani (de la nivelul actual de 6,9 miliarde) şi că va atinge un vârf de 9,5 miliarde în 2075

Raportul concluzionează, de asemenea, că ne aflăm într-o perioadă de tranziţie spre o oportunitate unică, în condiţiile în care avem la dispoziţie din abundenţă tehnologii nepoluante şi cunoştinţe necesare pentru a permite noilor ţări în curs de dezvoltare să „sară capra” peste faza emisiilor ridicate, stadiul foamei de resurse a industrializării timpurii. Acest aspect este deosebit de important, deoarece exact în cadrul acestor economii emergente este de aşteptat să se producă cea mai mare creştere a populaţiei.

Pe ansamblu, se estimează că populaţia lumii va creşte în deceniile următoare până la nouă miliarde de oameni într-un interval de 40 de ani (de la nivelul actual de 6,9 miliarde) şi că va atinge un vârf de 9,5 miliarde în 2075. Aceste cifre generice nu evidenţiază, totuşi, unele tendinţe demografice importante, indicând emergenţa, în următoarele decenii, a trei categorii în care se vor încadra caracteristicile majorităţii ţărilor.

1) Economiile post-industrializate mature vor fi caracterizate în mare măsură de populaţii stabile sau în declin. De exemplu, se estimează că numărul oamenilor din Uniunea Europeană va scădea cu 20% până în 2100. Declinul asociat la nivelul tinerilor va avea un spectru larg de implicaţii în privinţa unor aspecte precum asistenţa socială, asistenţa medicală şi compoziţia forţei de muncă. Conflictele legate de populaţie şi tensiunile induse de schimbările climatice în regiuni aflate la mari distanţe vor avea, de asemenea, un impact asupra acestor economii, prin dezorganizarea aprovizionării cu produse agricole şi bunuri manufacturiere.

2) Economiile în curs de dezvoltare aflate în stadii mai avansate, caracterizate în prezent de niveluri ridicate ale industrializare, se vor confrunta cu o scădere a creşterii populaţiei, pe măsură ce sporeşte abundenţa de bunuri în plan intern. De exemplu în Asia, unde trăieşte deja jumătate din populaţia lumii, se estimează că numărul oamenilor va creşte doar cu 25%, cu un vârf în 2065, după care va intra în declin, într-un mod similar celui caracteristic unora dintre economiile post-industrializate. Deşi modestă, creşterea continuă a populaţiei din această regiune în următoarele cinci decenii, cuplată cu nivelul ridicat al creşterii veniturilor şi bunăstării personale, va conduce, probabil, la apariţia unei tensiuni geopolitice între diferite ţări în disputa acestora pentru resurse naturale, precum surse comune de apă şi materii prime destinate industriei.

3) Noile economii în curs de dezvoltare şi economiile încă nedezvoltate aflate la graniţa industrializării formează al treilea grup. O creştere accelerată a populaţiei, care va contribui în cea mai mare măsură la creşterea globală până în 2075, reprezintă cea mai importantă caracteristică a acestor ţări. Africa este principala regiune din acest punct de vedere, unde se estimează că multe ţări îşi vor dubla sau tripla populaţia până în 2050. Acest lucru va avea drept consecinţă generarea unei presiuni considerabile pentru asigurarea unei producţii interne de alimente, apei şi accesului la energie la un nivel mai ridicat. Atunci când tensiunile politice şi sociale generate de urbanizarea necontrolată se combină cu o extindere extraordinar de mare a zonelor urbane suprapopulate ale căror condiţii de locuit sunt sub standarde pot rezulta conflicte interne şi trans-frontaliere, care destabilizează rutele comerţului internaţional şi obligă migraţia să părăsească zonele de conflict pentru a se îndrepta spre regiuni mai stabile, precum Europa.

Este probabil să apară tensiuni geopolitice între ţările din toate cele trei grupuri în disputa acestora pentru combustibilii fosili (cărbune, petrol şi gaze) şi surse de energie cu emisii de carbon scăzute. Accesul la o energie abundentă şi cu un preţ rezonabil sprijină industrializarea, eliminarea sărăciei, creşterea economică şi apariţia societăţilor post-industrializate.

O nouă ordine mondială se va contura pe măsură ce apar ţări bogate în noi resurse exploatabile, precum în însorita Africă de Nord, în timp ce alte ţări, care au dominat aprovizionarea cu energie în secolul XX, se vor lupta să-şi menţină bunăstarea şi influenţa

Istoria ne-a demonstrat în mod repetat că în lipsa acestei energii, societăţile intră în cele din urmă în colaps datorită diminuării beneficiilor rezultate din investiţii în niveluri mai ridicate de complexitate. O nouă ordine mondială se va contura pe măsură ce apar ţări bogate în noi resurse exploatabile, precum în însorita Africă de Nord, în timp ce alte ţări, care au dominat aprovizionarea cu energie în secolul XX, se vor lupta să-şi menţină bunăstarea şi influenţa.

Raportul mai sus amintit a ajuns la concluzia că noile economii în curs de dezvoltare au o importanţă crucială pentru asigurarea succesului. Dacă aceste ţări se vor încadra pe aceeaşi traiectorie a emisiilor de gaze de seră (GHG) ridicate şi a dezvoltării inconstante urmate în trecut de ţările industrializate mature ale lumii, rezultatul va fi unul neplăcut pentru noi toţi.

De exemplu, dacă printr-o combinaţie de industrializare şi creştere economică în timpul secolului XXI, media emisiilor de gaze de seră a Africii va atinge nivelul modest de astăzi al Asiei, noua populaţie mărită a acestui continent va adăuga în jur de nouă gigatone de GHG pe an în atmosferă. Această valoare reprezintă un sfert din actualele emisii la nivel global. Într-o lume în care ne luptăm să scădem emisiile moştenite de la o infrastructură industrială cu o evoluţie inconstantă, un astfel de rezultat ar fi tragic şi de neiertat, în special pentru că avem astăzi cunoştinţele şi tehnologiile nepoluante necesare pentru a-l evita.

Prin implementarea unor soluţii din domeniul ingineriei, precum biotehnologia, creşterea mecanizării şi a automatizării, reducerea suprafeţelor de teren necultivat, îmbunătăţirea depozitării şi a distribuţiei şi un mai bun management al apei, vor exista mai multe alimente decât sunt necesare pentru a satisface cererea estimată.

În mod similar, perfecţionarea managementului subsolului, captarea şi depozitarea apei din precipitaţii, reciclarea apei şi desalinizarea pot asigura consumul necesar în viitor.

În mediul urban, planificarea integrată şi modelele extrem de noi ale ownership-ului comunităţilor oferă o cale pentru intervenţiile cu succes în zonele urbane suprapopulate ale căror condiţii de locuit sunt sub standarde. O treime din populaţia urbană a lumii trăieşte deja în condiţiile dezgustătoare ale unor zone urbane suprapopulate ale căror condiţii de locuit sunt sub standarde, cu un acces limitat la apă potabilă, canalizare şi infrastructura energetică sau chiar total lipsită de accesul la acestea.

Soluţiile din domeniul ingineriei ar putea, de asemenea, să joace un rol cheie în abordarea ameninţării creşterii nivelului mării la adresa zonelor urbane. Trei sferturi din cele mai mari oraşe ale lumii se află pe coaste şi unele dintre cele mai mari sunt aşezate pe terenul unor delte în ţările în curs de dezvoltare (precum Bangkok-ul şi Shanghai-ul), unde subzistenţa bazată pe terenuri va amplifica provocarea. Având în vedere perioadele lungi necesare implementării unor strategii precum realizarea infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor, evaluarea proiectelor si a potenţialelor soluţii pentru aşezările de coastă din întreaga lume solicită să i se acorde de urgenţă atenţia cuvenită.

Abordările inovative ale aspectelor financiare vor juca un rol important nu doar în cadrul abordărilor din domeniul ingineriei în privinţa urbanizării, ci şi în cazul punerii în aplicare la nivelul comunităţilor a tehnologiilor pentru producerea energiei nepoluante, cum ar fi cele solare, eoliene sau micro-hidro, împreună cu centralele locale de producere a căldurii şi energiei din biomasă sau deşeuri. Dacă se doreşte realizarea unui nivel semnificativ de acces la energie şi apă şi încurajarea tehnologiilor locale sustenabile, trebuie implementate mecanisme ca împrumuturi şi micro-finanţări flexibile şi facile, pachete de tranziţie cu „costuri zero” şi noi modele de ownership personal şi comunitar inovative pentru a reduce investiţiile de capital.

Este dificil de prevăzut exact ce schimbări climatice se vor produce într-o anumită regiune, ca urmare a unei posibile încălziri globale de 3-6° C până la sfârşitul secolului. Ar putea exista unele zone, în special în Emisfera Nordică, unde efectele schimbărilor climatice să sporească în cazul unor ţări capacitatea acestora de a gestiona creşterea populaţiei, de exemplu, prin sporirea producţiei agricole sau un acces mai facil la energie. Totuşi, efectele unor fenomene meteorologice extreme, temperaturile crescute şi schimbările la nivelul profilului precipitaţiilor vor face ca alte zone să întâmpine dificultăţi în încercarea de a gestiona o populaţie mai numeroasă.

Practica demonstrează că există în mare măsură soluţii sustenabile din domeniul ingineriei pentru a răspunde multora dintre provocările anticipate generate de creşterea populaţiei şi a diminua o parte a presiunii exercitate de schimbările climatice

Estimările sugerează că până la un miliard de oameni ar putea fi strămutaţi de schimbările climatice în următorii 40 de ani, datorită intensificării dezastrelor naturale, secetei, creşterii nivelului mării şi conflictelor pentru resursele din ce în ce mai sărace. Migraţia la scară mare din astfel de zone exercită o presiune şi mai mare asupra regiunilor lumii care se vor transforma în regiuni temperate în urma schimbărilor climatice şi ar putea genera noi îngrijorări în domeniul securităţii pentru ţările mai norocoase.

Practica demonstrează că există în mare măsură soluţii sustenabile din domeniul ingineriei pentru a răspunde multora dintre provocările anticipate generate de creşterea populaţiei şi a diminua o parte a presiunii exercitate de schimbările climatice. De pildă, prin aplicarea tehnologiilor pentru managementul energiei, cum ar fi aparatura electrocasnică inteligentă şi contoarele cu tarife flexibile, alături de reducerea pierderilor printr-o mai bună izolare a clădirilor şi o mai eficientă utilizare a căldurii, sunt câteva exemple de iniţiative de aplicare a principiilor ştiinţifice şi matematice în vederea obţinerii unor rezultate practice care ar putea diminua impactul nevoii de surse mai sustenabile de energie.

Lucrul de care este nevoie este voinţa politică şi socială de a corecta eşecurile pieţei, de a oferi mecanisme de finanţare inovative şi modele extrem de noi de ownership personal şi comunitar şi de a transfera tehnologiile nepoluante şi cunoştinţele practice la nivel local, pentru a obţine un rezultat mai sigur.

Raportul Institutului a propus cinci obiective de dezvoltare care ţin de domeniul ingineriei (EDG), ca un prim pas pe calea atingerii unui astfel de ţinte. Cele cinci obiective acoperă aspectele cheie care trebuie abordate în cazul energiei, apei, alimentelor, urbanizării şi finanţelor.

Mai mult decât atât, acesta solicită guvernului britanic să-şi asume rolul conducător la nivel global în vederea definirii unor ţinte de îndeplinit şi etaloane de performanţă pentru implementarea acestor EDG, urmând să le susţină la nivelul ONU, pentru a fi acceptate ca bază a unui nou cadru internaţional, care să înlocuiască Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (MDG), după expirarea lor în 2015.

În sprijinul realizării acestor obiective, Institutul a recomandat, de asemenea, să fie adoptat un mecanism de instruire şi secondare a inginerilor din noile ţări în curs de dezvoltare, pentru a oferi consiliere în privinţa aplicării în plan local a tehnologiilor nepoluante şi practicilor sustenabile. Într-adevăr, acesta a solicitat Departamentului pentru Dezvoltare Internaţională (DFID) al guvernului britanic Marii Britanii să-şi asume rolul conducător în privinţa realizării unui model de secondare de pionierat ca parte a preocupărilor sale în domeniul dezvoltării în regiunile aflate la mari distanţe de teritoriul european al Marii Britanii.

Pe scurt, având în vedere că mai mulţi dintre noi vor trăi o perioadă mai îndelungată într-o relaţie de interdependenţă cu o planetă cu resurse finite şi din ce în ce mai aglomerată, efectele creşterii populaţiei la nivel global vor fi resimţite de toţi oamenii, indiferent unde trăiesc. Consecinţele nu vor cunoaşte graniţe. Nu este vorba despre altruism. Este vorba de crearea unui cadru pentru politici şi de a implementa o modalitate de auto-apărare.

Recomandă    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink