LIMBA
Datorită traducerilor, ediţia online în limba română a Revistei NATO apare la aproximativ două săptămâni după varianta în limba engleză.
DESPRE REVISTA NATO
POLITICA EDITORIALĂ
INFORMAŢII COPYRIGHT
COLECTIVUL DE REDACŢIE
 RSS
TRIMITEŢI ACEST ARTICOL UNUI PRIETEN
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA NATO
  

Criminalitatea organizată şi grupurile teroriste: camarazi sau cameleoni?

Get the Flash Player to see this player.

Revista NATO analizează modul în care grupurile teroriste şi cele ale criminalităţii organizate acţionează împreună, modul în care ele se transformă şi care dintre acestea constituie o ameninţare de securitate mai mare. Totodată, caută să răspundă la întrebarea dacă se mai poate face vreo diferenţă între aceste grupuri.

Durata materialului video: 11 minute

 Subtitrări: Închis / Deschis

Este uşor – şi confortabil – să ne închipuim că activităţile criminalităţii organizate

şi ale grupurilor teroriste reprezintă nişte probleme îndepărtate, din ţinuturi aflate la mare distanţă.

De asemenea, s-ar putea să ne placă să credem că activităţile lor

au impact numai la periferia societăţii noastre.

Dar aceste două tipuri de grupuri acţionează mai strâns împreună

şi nu doar în umbră şi nu doar în privinţa bunurilor şi a serviciilor ilegale.

Activităţile lor pot fi observate în centrul vieţii noastre de zi cu zi.

Dispozitive de bărbierit, baterii, toate lucrurile la care te poţi gândi, sunt acum contrafăcute,

într-o mare măsură, în fabrici din Asia de Est.

Dar sunt importate în Uniunea Europeană,

cu ajutorul grupurilor criminalităţii organizate tradiţionale.

Din punct de vedere al vieţii cotidiene a oamenilor, ţigările de contrabandă reprezintă, evident, unul dintre aceste lucruri.

La fel, traficul cu alcool. Şi, de asemenea, frauda în domeniul cărţilor de credit şi celelalte aspecte asociate cu aceasta.

Misha Glenny este un autor care a câştigat premii şi a fost corespondent al BBC.

Recenta sa carte, „McMafia”, oferă una dintre cele mai clare imagini

asupra diferitelor moduri în care criminalitatea organizată acţionează în lume.

Domeniul în care sunt implicaţi cei mai mulţi oameni,

este cel al fraudării cărţilor de credit, denumit „carding”,

şi al furtului de date bancare personale („phishing”) şi de cărţi de credit şi aşa mai departe.

Au fost semnalate cazuri de membri ai al-Qaeda, aici, în Marea Britanie,

precum şi în alte părţi, care sunt implicaţi în operaţiuni de carding în vederea asigurării propriei lor finanţări.

Poţi avea de a face cu unele lucruri precum site-urile fan-ilor carding-ului, de exemplu,

o activitate care se înscrie, din toate punctele de vedere, doar în sfera criminalităţii de nivel scăzut.

Şi, apoi, brusc descoperi o reţea de computere setată să transmită spam-uri sau viruşi pe Internet implicată în fraudarea cărţilor de credit,

care a fost, de asemenea, implicată în atacul asupra Estoniei sau ceva de genul acesta.

Şi, atunci, spui, ia stai o clipă, ce face tipul ăsta acolo?

La prima vedere, grupurile criminalităţii organizate şi organizaţiile teroriste

ar putea să pară un cuplu de parteneri prea puţin compatibili.

Grupurile criminalităţii organizate preferă, în general, să păstreze discreţia

şi să evite să atragă atenţia, în special, din partea poliţiei.

Dimpotrivă, toate activităţile teroriste urmăresc să se bucure în final de o mare atenţie.

Grupurile criminalităţii organizate acţionează exclusiv pentru profit,

în timp ce teroriştii, cel puţin după toate aparenţele, acţionează pentru transpunerea în practică a unor ideologii.

Criminalitatea organizată nu se va împiedica de principii în goana sa după câştiguri financiare,

în timp ce organizaţiile teroriste îşi justifică multe dintre acţiunile lor prin invocarea unor principii politice sau religioase.

Dar aceste aspecte construiesc o imagine cu tuşe foarte clare de alb şi negru.

De fapt, realitatea este o imagine în care albul şi negrul se combină în nuanţe de gri.

Să analizăm natura criminalităţii organizate,

pe care eu o împart în zone de producţie

– Columbia, Afganistan, de exemplu –

zone de distribuţie – nordul Mexicului, Balcanii –

şi zone de consum – Statele Unite, Europa Occidentală.

Acum, în zonele de producţie şi de distribuţie, criminalitatea organizată nu se află deloc pe o poziţie de inferioritate.

Experţii din domeniul securităţii au descoperit că suprapunerile dintre criminalitatea organizată şi grupurile teroriste

pot face uneori dificilă trasarea unei linii clare de demarcaţie între acestea.

Ceea ce aţi putut urmări în ultimii ani este o emergenţă a unor organizaţii hibride, care înclină spre unul sau altul dintre cele două segmentele acestui spectru,

dar, în esenţă, sunt, relativ, dacă nu chiar în egală măsură, angajate în ambele

şi care se dovedesc a fi mult mai îngemănate din punct de vedere al obiectivelor, operaţiunilor şi strategiilor de recrutare.

Ideea că există aici un fel de structură a Hezbollah destinată criminalităţii organizate

mă face să mă întreb dacă vorbesc cumva cu Juan Pablo din Cartelul Cali. Lucrurile nu stau aşa.

Cele două categorii de grupuri se suprapun în ceea ce priveşte activităţile, interesele, personalul şi practicile folosite.

Dacă avem de a face cu o reţea de personal, nu contează dacă o persoană lucrează

jumătate din timp pentru un grup al criminalităţii organizate şi jumătate pentru un grup insurgent,

este pur şi simplu vorba de o rocadă în planul practicilor folosite.

Grupurile teroriste apelează de mult timp la activităţi infracţionale pentru a-şi finanţa organizaţiile.

Acestea pot include răpiri în vederea obţinerii de răscumpărări şi traficul cu fiinţe umane şi droguri, în special.

Acum, acest lucru constituie un adevărat “raison d'être” prin el însuşi pentru multe grupuri teroriste,

care se transformă astfel în grupuri ale criminalităţii organizate.

Mergând mai departe pe această pistă, s-a constatat că există grupuri care îşi schimbă structura pentru a evita să fie descoperite de către poliţie.

Acestea vor abandona structura lor ierarhică iniţială, pentru a adopta una de tip reţea.

Este un lucru pe care cele două părţi l-au învăţat una de la cealaltă.

În acest caz, aţi putea spune că delicvenţii se află puţin în urma insurgenţilor.

Ei au adoptat structura de tip celulă şi au reuşit acum să o folosească pentru a evita supravegherea din partea forţelor care asigură aplicarea legii.

Această zonă a Londrei se află foarte aproape de capătul de est,

care, până acum doar câteva decenii, era caracterizat ca

fiind plin de localnici care constituiau o comunitate foarte strânsă.

Totuşi, acum, zona este plină de magazine internaţionale şi de oameni şi bani din întreaga lume.

La fel cum această zonă s-a transformat în urma procesului de globalizare,

aşa s-au transformat şi practicile grupurilor criminalităţii organizate şi ale teroriştilor.

Capacitatea capitalului de a se deplasa liber între state, peste graniţe şi între oameni,

într-o oarecare măsură, a facilitat în mod clar inter-relaţionarea între criminalitatea organizată şi terorism.

Progresele realizate la nivelul tehnologiilor, în special în domeniul comunicaţiilor, oferă grupurilor criminalităţii organizate

posibilitatea de a comunica acum mai rapid cu personalul din alte ţări şi

de pe alte continente, precum şi posibilitatea de a intra în contact foarte rapid cu noii clienţi sau potenţialii parteneri de cooperare.

Căderea Zidului din Berlin, colapsul Uniunii Sovietice din 1991

şi alte evenimente din anii ’90 ai secolului trecut au oferit condiţii excelente pentru dezvoltarea criminalităţii organizate.

În acelaşi timp, s-a produs o liberalizare a pieţelor financiare internaţionale.

Acest lucru a însemnat că, într-un interval foarte scurt de timp,

cu aportul special al noilor tehnologii emergente,

volumul tranzacţiilor de pe pieţele financiare a fost absolut uimitor

şi nimeni, nimeni nu a putut să-l urmărească.

La fel cum anii ’90 ai secolului trecut au generat o perioadă de fluctuaţii şi incertitudine,

recenta criză financiară din 2008 şi 2009 a creat un context

care poate avantaja grupurile criminalităţii organizate şi grupurile teroriste.

Aceasta este inima centrului financiar al City-ului londonez.

Unul dintre motivele de îngrijorare evidenţiat de analiştii din domeniul securităţii este acela că

actuala criză financiară ar putea crea condiţiile ca grupurile criminalităţii organizate

şi cele teroriste să investească în astfel de locuri,

care caută acum cu disperare capital şi ar putea pune mai puţine întrebări în privinţa originii acestuia.

Aţi putea spune că grupurile infracţionale reprezintă unul dintre puţinele elemente care vor

profita de pe urma situaţiei critice a creditelor, pur şi simplu pentru că au acum ocazia să cumpere

companii aflate în dificultate sau să cumpere o parte din acestea, de exemplu, prin intermediul pieţei de valori.

La fel, prin intrarea în sfera afacerilor de anvergură mică şi mijlocie, fiind avantajate, în special, de

numeroasele guverne care introduc programe pentru a veni în sprijinul acestor afaceri.

Elementul cheie al acestei situaţii este că ne confruntăm cu această uriaşă criză de lichidităţi

şi că grupurile criminalităţii organizate acţionează într-un mediu economic bogat în lichidităţi.

Criminalitatea organizată are, deci, o ocazie de aur.

Relaţia dintre grupurile teroriste şi criminalitatea organizată reprezintă un mariaj de convenienţă,

dar acest mariaj poate, de asemenea, să ajungă într-un punct critic.

Am început să observăm semne ale apariţiei unui război între unele grupuri pentru zonele controlate,

în special în locuri ca Rusia şi Asia Centrală,

unde lucrurile sunt atât de favorabile acestora încât aproape că pot deveni dăunătoare.

Ele încearcă acum să ocupe teren, iar încercarea de a ocupa terenul şi de a-l diviza

determină, în mod evident, un război pentru terenul controlat.

Cred că veţi vedea acest lucru în majoritatea domeniilor, precum cel al drogurilor,

pentru că, ştiţi, noii veniţi trebuie să asculte ce spun predecesorii lor şi cei mai buni decât ei.

Adică, dacă vreţi să încercaţi să preluaţi controlul asupra bandelor specializate în heroină din această ţară,

sunteţi liberi să o faceţi, dar, ştiţi, chiar dacă aş fi Osama bin Laden,

eu m-aş gândi de două ori în privinţa preluării controlului asupra acestor indivizi.

Este clar că legăturile dintre criminalitatea organizată şi

organizaţiile teroriste nu reprezintă o noutate.

În 1981, grupul El-Jihad, care l-a asasinat pe preşedintele egiptean Anwar Sadat,

şi-a finanţat atacurile prin jefuirea câtorva magazine de bijuterii aparţinând creştinilor.

Mai recent, în 1993, primele atacuri împotriva World Trade Centre au fost parţial finanţate

din vânzarea de tricouri contrafăcute.

În secolul XXI, caracterizat de evoluţii rapide, nici criminalitatea organizată

şi nici grupurile teroriste nu arată vreun semn că ar fi ieşit din cursă.

Hezbollah este o organizaţie mai modernistă decât par să înţeleagă oamenii.

Adică, activitatea sa în domeniul cibernetic este cu adevărat impresionantă,

în ceea ce priveşte, ştiţi, dezvoltarea unor capabilităţi ofensive, capabilităţi cibernetice,

cum ar fi faptul că îşi construieşte propria reţea de fibre optice în Liban.

Iar provocările moderne, precum cea a schimbărilor climatice, oferă mijloace de a profita de pe urma lor.

Unele detalii au apărut pentru prima dată cu prilejul primei fraude majore în privinţa

comercializării cotelor emisiilor de carbon – o infracţiune despre care s-a aflat că a implicat mari sume de bani.

Una dintre cele mai bune căi de a combate cu hotărâre aceste grupuri este realizarea

unei strânse coordonări între ţări şi organizaţii. Un eşec în această privinţă va produce fisuri care vor fi exploatate fără scrupule.

Va deveni mult mai dificil să realizăm împreună o operaţiune multinaţională,

dacă una dintre părţi nu va dori să împărtăşească majoritatea informaţiilor pe care le deţine cu partea cealaltă.

Aş spune că acest lucru constituie, probabil, unul dintre obstacolele majore care împiedică, în acest moment, realizarea unei cooperări adecvate.

Folosirea operaţiunilor bancare prin Internet s-a dovedit incredibil de utilă din punct de vedere al extragerii de fonduri,

asigurând transferul foarte rapid al banilor în întreaga lume şi ascunderea urmelor.

De fapt, una dintre schimbări este aceea că acum se pot evita

mult mai rapid efectele jurisdicţiei şi aplicarea legii, pur şi simplu, deoarece,

la primul semn al începerii unei investigaţii, poţi să-ţi transferi banii aproape instantaneu.

Destul de interesant, din perspectiva celei mai mari valori pentru criminalitatea organizată din Europa,

cele mai mari operaţiuni implică aşa-numitele fraude carusel sau fraudele în care comerciantul dispare fără să plătească TVA,

ceea ce exploatează, de fapt, diferenţele existente la nivelul regimurilor pentru TVA în cazul diferitelor ţări.

Acest lucru aduce un profit de miliarde şi miliarde de Euro în fiecare an.

Dar, probabil, întrebarea cheie este care activitate produce mai mult rău

şi constituie într-o mai mare măsură o ameninţare de securitate: criminalitatea organizată sau terorismul?

Personal, cred că ameninţarea terorismului este deseori supra-evaluată, în detrimentul

ameninţării sociale pe care o constituie criminalitatea organizată în întreaga lume.

Vreau să spun că viaţa oamenilor este astfel afectată mult, mult mai mult, dacă, de exemplu,

la fel ca şi mine, veţi privi războiul din Republica Democratică Congo,

în esenţă, ca pe o consecinţă a unei largi activităţi infracţionale sistematice

şi veţi vedea că cinci milioane de persoane au fost deja ucise.

Terorismul, cinstit vorbind, nu poate decât să viseze la astfel de cifre.

Este uşor – şi confortabil – să ne închipuim că activităţile criminalităţii organizate

şi ale grupurilor teroriste reprezintă nişte probleme îndepărtate, din ţinuturi aflate la mare distanţă.

De asemenea, s-ar putea să ne placă să credem că activităţile lor

au impact numai la periferia societăţii noastre.

Dar aceste două tipuri de grupuri acţionează mai strâns împreună

şi nu doar în umbră şi nu doar în privinţa bunurilor şi a serviciilor ilegale.

Activităţile lor pot fi observate în centrul vieţii noastre de zi cu zi.

Dispozitive de bărbierit, baterii, toate lucrurile la care te poţi gândi, sunt acum contrafăcute,

într-o mare măsură, în fabrici din Asia de Est.

Dar sunt importate în Uniunea Europeană,

cu ajutorul grupurilor criminalităţii organizate tradiţionale.

Din punct de vedere al vieţii cotidiene a oamenilor, ţigările de contrabandă reprezintă, evident, unul dintre aceste lucruri.

La fel, traficul cu alcool. Şi, de asemenea, frauda în domeniul cărţilor de credit şi celelalte aspecte asociate cu aceasta.

Misha Glenny este un autor care a câştigat premii şi a fost corespondent al BBC.

Recenta sa carte, „McMafia”, oferă una dintre cele mai clare imagini

asupra diferitelor moduri în care criminalitatea organizată acţionează în lume.

Domeniul în care sunt implicaţi cei mai mulţi oameni,

este cel al fraudării cărţilor de credit, denumit „carding”,

şi al furtului de date bancare personale („phishing”) şi de cărţi de credit şi aşa mai departe.

Au fost semnalate cazuri de membri ai al-Qaeda, aici, în Marea Britanie,

precum şi în alte părţi, care sunt implicaţi în operaţiuni de carding în vederea asigurării propriei lor finanţări.

Poţi avea de a face cu unele lucruri precum site-urile fan-ilor carding-ului, de exemplu,

o activitate care se înscrie, din toate punctele de vedere, doar în sfera criminalităţii de nivel scăzut.

Şi, apoi, brusc descoperi o reţea de computere setată să transmită spam-uri sau viruşi pe Internet implicată în fraudarea cărţilor de credit,

care a fost, de asemenea, implicată în atacul asupra Estoniei sau ceva de genul acesta.

Şi, atunci, spui, ia stai o clipă, ce face tipul ăsta acolo?

La prima vedere, grupurile criminalităţii organizate şi organizaţiile teroriste

ar putea să pară un cuplu de parteneri prea puţin compatibili.

Grupurile criminalităţii organizate preferă, în general, să păstreze discreţia

şi să evite să atragă atenţia, în special, din partea poliţiei.

Dimpotrivă, toate activităţile teroriste urmăresc să se bucure în final de o mare atenţie.

Grupurile criminalităţii organizate acţionează exclusiv pentru profit,

în timp ce teroriştii, cel puţin după toate aparenţele, acţionează pentru transpunerea în practică a unor ideologii.

Criminalitatea organizată nu se va împiedica de principii în goana sa după câştiguri financiare,

în timp ce organizaţiile teroriste îşi justifică multe dintre acţiunile lor prin invocarea unor principii politice sau religioase.

Dar aceste aspecte construiesc o imagine cu tuşe foarte clare de alb şi negru.

De fapt, realitatea este o imagine în care albul şi negrul se combină în nuanţe de gri.

Să analizăm natura criminalităţii organizate,

pe care eu o împart în zone de producţie

– Columbia, Afganistan, de exemplu –

zone de distribuţie – nordul Mexicului, Balcanii –

şi zone de consum – Statele Unite, Europa Occidentală.

Acum, în zonele de producţie şi de distribuţie, criminalitatea organizată nu se află deloc pe o poziţie de inferioritate.

Experţii din domeniul securităţii au descoperit că suprapunerile dintre criminalitatea organizată şi grupurile teroriste

pot face uneori dificilă trasarea unei linii clare de demarcaţie între acestea.

Ceea ce aţi putut urmări în ultimii ani este o emergenţă a unor organizaţii hibride, care înclină spre unul sau altul dintre cele două segmentele acestui spectru,

dar, în esenţă, sunt, relativ, dacă nu chiar în egală măsură, angajate în ambele

şi care se dovedesc a fi mult mai îngemănate din punct de vedere al obiectivelor, operaţiunilor şi strategiilor de recrutare.

Ideea că există aici un fel de structură a Hezbollah destinată criminalităţii organizate

mă face să mă întreb dacă vorbesc cumva cu Juan Pablo din Cartelul Cali. Lucrurile nu stau aşa.

Cele două categorii de grupuri se suprapun în ceea ce priveşte activităţile, interesele, personalul şi practicile folosite.

Dacă avem de a face cu o reţea de personal, nu contează dacă o persoană lucrează

jumătate din timp pentru un grup al criminalităţii organizate şi jumătate pentru un grup insurgent,

este pur şi simplu vorba de o rocadă în planul practicilor folosite.

Grupurile teroriste apelează de mult timp la activităţi infracţionale pentru a-şi finanţa organizaţiile.

Acestea pot include răpiri în vederea obţinerii de răscumpărări şi traficul cu fiinţe umane şi droguri, în special.

Acum, acest lucru constituie un adevărat “raison d'être” prin el însuşi pentru multe grupuri teroriste,

care se transformă astfel în grupuri ale criminalităţii organizate.

Mergând mai departe pe această pistă, s-a constatat că există grupuri care îşi schimbă structura pentru a evita să fie descoperite de către poliţie.

Acestea vor abandona structura lor ierarhică iniţială, pentru a adopta una de tip reţea.

Este un lucru pe care cele două părţi l-au învăţat una de la cealaltă.

În acest caz, aţi putea spune că delicvenţii se află puţin în urma insurgenţilor.

Ei au adoptat structura de tip celulă şi au reuşit acum să o folosească pentru a evita supravegherea din partea forţelor care asigură aplicarea legii.

Această zonă a Londrei se află foarte aproape de capătul de est,

care, până acum doar câteva decenii, era caracterizat ca

fiind plin de localnici care constituiau o comunitate foarte strânsă.

Totuşi, acum, zona este plină de magazine internaţionale şi de oameni şi bani din întreaga lume.

La fel cum această zonă s-a transformat în urma procesului de globalizare,

aşa s-au transformat şi practicile grupurilor criminalităţii organizate şi ale teroriştilor.

Capacitatea capitalului de a se deplasa liber între state, peste graniţe şi între oameni,

într-o oarecare măsură, a facilitat în mod clar inter-relaţionarea între criminalitatea organizată şi terorism.

Progresele realizate la nivelul tehnologiilor, în special în domeniul comunicaţiilor, oferă grupurilor criminalităţii organizate

posibilitatea de a comunica acum mai rapid cu personalul din alte ţări şi

de pe alte continente, precum şi posibilitatea de a intra în contact foarte rapid cu noii clienţi sau potenţialii parteneri de cooperare.

Căderea Zidului din Berlin, colapsul Uniunii Sovietice din 1991

şi alte evenimente din anii ’90 ai secolului trecut au oferit condiţii excelente pentru dezvoltarea criminalităţii organizate.

În acelaşi timp, s-a produs o liberalizare a pieţelor financiare internaţionale.

Acest lucru a însemnat că, într-un interval foarte scurt de timp,

cu aportul special al noilor tehnologii emergente,

volumul tranzacţiilor de pe pieţele financiare a fost absolut uimitor

şi nimeni, nimeni nu a putut să-l urmărească.

La fel cum anii ’90 ai secolului trecut au generat o perioadă de fluctuaţii şi incertitudine,

recenta criză financiară din 2008 şi 2009 a creat un context

care poate avantaja grupurile criminalităţii organizate şi grupurile teroriste.

Aceasta este inima centrului financiar al City-ului londonez.

Unul dintre motivele de îngrijorare evidenţiat de analiştii din domeniul securităţii este acela că

actuala criză financiară ar putea crea condiţiile ca grupurile criminalităţii organizate

şi cele teroriste să investească în astfel de locuri,

care caută acum cu disperare capital şi ar putea pune mai puţine întrebări în privinţa originii acestuia.

Aţi putea spune că grupurile infracţionale reprezintă unul dintre puţinele elemente care vor

profita de pe urma situaţiei critice a creditelor, pur şi simplu pentru că au acum ocazia să cumpere

companii aflate în dificultate sau să cumpere o parte din acestea, de exemplu, prin intermediul pieţei de valori.

La fel, prin intrarea în sfera afacerilor de anvergură mică şi mijlocie, fiind avantajate, în special, de

numeroasele guverne care introduc programe pentru a veni în sprijinul acestor afaceri.

Elementul cheie al acestei situaţii este că ne confruntăm cu această uriaşă criză de lichidităţi

şi că grupurile criminalităţii organizate acţionează într-un mediu economic bogat în lichidităţi.

Criminalitatea organizată are, deci, o ocazie de aur.

Relaţia dintre grupurile teroriste şi criminalitatea organizată reprezintă un mariaj de convenienţă,

dar acest mariaj poate, de asemenea, să ajungă într-un punct critic.

Am început să observăm semne ale apariţiei unui război între unele grupuri pentru zonele controlate,

în special în locuri ca Rusia şi Asia Centrală,

unde lucrurile sunt atât de favorabile acestora încât aproape că pot deveni dăunătoare.

Ele încearcă acum să ocupe teren, iar încercarea de a ocupa terenul şi de a-l diviza

determină, în mod evident, un război pentru terenul controlat.

Cred că veţi vedea acest lucru în majoritatea domeniilor, precum cel al drogurilor,

pentru că, ştiţi, noii veniţi trebuie să asculte ce spun predecesorii lor şi cei mai buni decât ei.

Adică, dacă vreţi să încercaţi să preluaţi controlul asupra bandelor specializate în heroină din această ţară,

sunteţi liberi să o faceţi, dar, ştiţi, chiar dacă aş fi Osama bin Laden,

eu m-aş gândi de două ori în privinţa preluării controlului asupra acestor indivizi.

Este clar că legăturile dintre criminalitatea organizată şi

organizaţiile teroriste nu reprezintă o noutate.

În 1981, grupul El-Jihad, care l-a asasinat pe preşedintele egiptean Anwar Sadat,

şi-a finanţat atacurile prin jefuirea câtorva magazine de bijuterii aparţinând creştinilor.

Mai recent, în 1993, primele atacuri împotriva World Trade Centre au fost parţial finanţate

din vânzarea de tricouri contrafăcute.

În secolul XXI, caracterizat de evoluţii rapide, nici criminalitatea organizată

şi nici grupurile teroriste nu arată vreun semn că ar fi ieşit din cursă.

Hezbollah este o organizaţie mai modernistă decât par să înţeleagă oamenii.

Adică, activitatea sa în domeniul cibernetic este cu adevărat impresionantă,

în ceea ce priveşte, ştiţi, dezvoltarea unor capabilităţi ofensive, capabilităţi cibernetice,

cum ar fi faptul că îşi construieşte propria reţea de fibre optice în Liban.

Iar provocările moderne, precum cea a schimbărilor climatice, oferă mijloace de a profita de pe urma lor.

Unele detalii au apărut pentru prima dată cu prilejul primei fraude majore în privinţa

comercializării cotelor emisiilor de carbon – o infracţiune despre care s-a aflat că a implicat mari sume de bani.

Una dintre cele mai bune căi de a combate cu hotărâre aceste grupuri este realizarea

unei strânse coordonări între ţări şi organizaţii. Un eşec în această privinţă va produce fisuri care vor fi exploatate fără scrupule.

Va deveni mult mai dificil să realizăm împreună o operaţiune multinaţională,

dacă una dintre părţi nu va dori să împărtăşească majoritatea informaţiilor pe care le deţine cu partea cealaltă.

Aş spune că acest lucru constituie, probabil, unul dintre obstacolele majore care împiedică, în acest moment, realizarea unei cooperări adecvate.

Folosirea operaţiunilor bancare prin Internet s-a dovedit incredibil de utilă din punct de vedere al extragerii de fonduri,

asigurând transferul foarte rapid al banilor în întreaga lume şi ascunderea urmelor.

De fapt, una dintre schimbări este aceea că acum se pot evita

mult mai rapid efectele jurisdicţiei şi aplicarea legii, pur şi simplu, deoarece,

la primul semn al începerii unei investigaţii, poţi să-ţi transferi banii aproape instantaneu.

Destul de interesant, din perspectiva celei mai mari valori pentru criminalitatea organizată din Europa,

cele mai mari operaţiuni implică aşa-numitele fraude carusel sau fraudele în care comerciantul dispare fără să plătească TVA,

ceea ce exploatează, de fapt, diferenţele existente la nivelul regimurilor pentru TVA în cazul diferitelor ţări.

Acest lucru aduce un profit de miliarde şi miliarde de Euro în fiecare an.

Dar, probabil, întrebarea cheie este care activitate produce mai mult rău

şi constituie într-o mai mare măsură o ameninţare de securitate: criminalitatea organizată sau terorismul?

Personal, cred că ameninţarea terorismului este deseori supra-evaluată, în detrimentul

ameninţării sociale pe care o constituie criminalitatea organizată în întreaga lume.

Vreau să spun că viaţa oamenilor este astfel afectată mult, mult mai mult, dacă, de exemplu,

la fel ca şi mine, veţi privi războiul din Republica Democratică Congo,

în esenţă, ca pe o consecinţă a unei largi activităţi infracţionale sistematice

şi veţi vedea că cinci milioane de persoane au fost deja ucise.

Terorismul, cinstit vorbind, nu poate decât să viseze la astfel de cifre.

Participaţi aici:    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink