LIMBA
Datorită traducerilor, ediţia online în limba română a Revistei NATO apare la aproximativ două săptămâni după varianta în limba engleză.
DESPRE REVISTA NATO
POLITICA EDITORIALĂ
INFORMAŢII COPYRIGHT
COLECTIVUL DE REDACŢIE
 RSS
TRIMITEŢI ACEST ARTICOL UNUI PRIETEN
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA NATO
  

Bosnia: o armată de tip nou?

Forţele armate ale Bosniei sunt considerate acum un adevărat furnizor de securitate şi departe de a fi o ameninţare la adresa securităţii. Cum s-a ajuns aici?

Get the Flash Player to see this player.

Asigurarea unei reforme fundamentale a forţelor armate ale Bosniei era o urgenţă după conflictul din ţară. În pofida câtorva obstacole, succesul acesteia a depăşit aşteptările. Aici, unii dintre cei aflaţi în centrul schimbării explică de ce aceasta a mers atât de bine.

Durata materialului video: 11:55

 Subtitrări: Închis / Deschis

© NATO Review

JURNALISTUL: Forţele armate au jucat un rol central în evenimentele care au fost la un pas să producă dezintegrarea Bosniei şi Herţegovinei în războiul din anii ultimului deceniu al secolului trecut.

După război, una dintre cele mai presante şi extrem de dificile sarcini era crearea unei forţe armate pentru noua ţară.

Acest lucru însemna că toţi militarii, care până de curând se luptaseră între ei, trebuiau să facă parte din aceeaşi armată. Această reformă a apărării nu a fost nici rapidă şi nici uşoară, dar a fost, potrivit reprezentanţilor internaţionali şi localnicilor, un succes.

Dr. RAFFI GREGORIAN (Înaltul Reprezentant Adjunct pentru BiH, co-preşedinte la Comisiei pentru reforma apărării): Cred că a realizat mai mult decât credeam că se va putea.

BRUCE McLANE (consilier politic, NATO Sarajevo): Sunt total de acord că a fost cea mai mare realizare după Acordul de la Dayton.

CHRIS BENNETT (expert şi autor pe problematica Balcanilor): Reforma apărării a parcurs un drum deosebit de lung.

SEAD NUMANOVIC (director adjunct al ziarului Dnevni Avaz): Fără îndoială că, până acum, este o mare poveste de succes.

SRECKO LATAL (jurnalist şi consilier politic bosniac): În ceea ce priveşte reforma apărării, este corect să spunem că acesta reprezintă unul dintre succesele înregistrate în această ţară atât de liderii locali, cât şi de comunitatea internaţională.

JURNALISTUL: Reforma apărării a realizat mult mai mult decât simplul fapt de a-i determina să coopereze pe militarii care anterior se luptaseră între ei.

Un etalon al progreselor realizate îl constituie militarii bosniaci care participă acum la misiunile de menţinere a păcii din Irak şi Congo.

BENNETT: Ceea ce s-a întâmplat este ceea ce vedem acum - trei forţe armate care s-au unificat în final într-o singură armată multietnică în Bosnia şi Herţegovina.

Iar acest fapt reprezintă un progres imens. Este vorba, de asemenea, de profesionalizarea armatei şi de o masivă reducere.

JURNALISTUL: Mandatul iniţial al reformei apărării viza crearea unei structuri unice din punct de vedere logistic, financiar şi al personalului.

Se prevedea, de asemenea, desfiinţarea ministerelor apărării celor două entităţi ale ţării, Republica Srpska şi Federaţia Bosniacă şi Croată.

GREGORIAN: După aproape patru luni, a devenit evident că exista totuşi un interes real pentru, ca să zicem aşa, parcurgerea tuturor etapelor pentru crearea unei forţe militare cu adevărat unice,

cel puţin în măsura în care putem avea una în Bosnia şi Herţegovina. Şi am reuşit să facem acest lucru.

Deci, am depăşit, de fapt, cu mult mandatul scris primit din partea NATO şi a Înaltului Reprezentant.

JURNALISTUL: Rezultatul a fost crearea forţelor armate multietnice. Dar cuvântul cheie este „multietnice”, nu „unificate”. Formatul Forţelor Armate Bosniace este de fapt unul regimental, similar celui din Marea Britanie şi Canada.

BENNETT: Structura forţelor armate de aici va reflecta, de fapt, structura politică finală din ţară.

Şi avem mai curând forţe armate multietnice decât forţe armate unificate, deoarece avem mai curând o ţară multietnică decât o ţară unificată.

LATAL: Actualul nivel al integrării forţelor armate este cel mai mare care poate fi realizat în acest moment.

Şi nu cred că mai este nevoie de continuarea integrării în prezent, deoarece, vreau să spun, forţele armate acţionează, de fapt, ca o singură forţă armată.

JURNALISTUL: Cum a procedat, deci, Comisia pentru Reforma Apărării pentru îndeplinirea sarcinii sale de a asigura realizarea schimbărilor necesare?

McLANE: Întotdeauna, totul depinde de bani şi oameni şi acest lucru a constituit dificultatea practică pe care a trebuit să o depăşim la început.

Pot să spun, însă, că am avut mare noroc, deoarece, în acel moment, forţele politice din ţară erau foarte abordabile. Ele au înţeles importanţa acestui proces pentru ţară.

Şi am beneficiat de un sprijin foarte, foarte mare din partea comunităţii internaţionale, inclusiv a Înaltului Reprezentant, OSCE şi chiar a NATO.

GREGORIAN: Am elaborat concepţia pentru reforma apărării cu partenerii noştri locali.

Acest lucru nu a însemnat că noi am venit cu un model şi le-am spus ce trebuie să facă. Dimpotrivă.

McLANE: De fapt, cred primul lucru pe care l-am realizat a fost că trebuia să construim şi să modelăm mai întâi contextul politic şi de abia apoi să creăm un proces…

… în care oamenii din această ţară să aibă încredere. Fără acel sentiment de ownership local, nu am fi avut niciodată succes.

NIKOLA RADOVANOVIC: Cel mai important punct, sau punctul de răscruce, a fost să explicăm contextul mai larg şi să identificăm interesele actorilor cheie ai procesului şi apoi să le explicăm acestora cum interesele lor pot fi realizate prin reforme.

JURNALISTUL: Drumul parcurs a avut şi câteva momente mai neplăcute.

GREGORIAN: Păi, au fost vreo două astfel de momente. Unul a fost că am făcut pneumonie.

Celălalt a fost, cred, într-un mod ciudat, chiar dacă spun acest lucru pentru Revista NATO, propriul eşec al Alianţei de a recunoaşte succesul său cel mai mare aici.

La 18 iulie 2005, la o săptămână după cea de a zecea comemorare a evenimentelor de la Srebrenica, am scris şi am semnat cu liderii politici de aici un acord pentru desfiinţarea armatei care comisese genocidul de la Srebrenica.

Acest lucru s-a produs în mod voluntar şi… Nu a fost recunoscut de Alianţa însăşi şi nu a fost recunoscut de mass media internaţionale…

… care acorda atât de multă atenţie pentru ce s-a întâmplat în trecut, încât au scăpat din vedere cel mai important eveniment pentru viitorul Bosniei şi Herţegovinei.

JURNALISTUL: Şi câteva momente foarte bune.

GREGORIAN: Am participat chiar la o întâlnire, unde preşedintele Republicii Srpska îi informa pe alţi politicieni, bosniaci şi croaţi, în privinţa sistemului regimental. Şi am considerat acest lucru drept un moment foarte bun.

JURNALISTUL: Reforma apărării a schimbat complet imaginea militarilor în Bosnia şi Herţegovina.

De exemplu, forţele armate au anunţat pentru prima dată public faptul că doresc noi militari. Au fost primite 3.000 de cereri pentru cele 300 de locuri oferite. Circa jumătate dintre solicitanţi aveau diplome universitare.

GREGORIAN: Aceştia sunt oameni care ştiu că se înrolează într-o armată multietnică. Nu există nicio îndoială despre acest lucru. Şi am menţionat, de asemenea, modul în care ei solicită angajarea.

Faptul că fac acest lucru demonstrează lipsa riscurilor de securitate, că ei se simt confortabil când e vorba să se afle şi să lucreze în alte părţi ale propriei lor ţări, de o manieră care nu s-a manifestat şi în cazul altor reforme majore.

JURNALISTUL: Reducerea forţelor armate ale Bosniei la circa 9.000 de militari, de la sutele de mii de angajaţi de mai înainte, a însemnat că trebuiau elaborate unele prevederi pentru miile de bărbaţi şi femei care urmau să rămână fără serviciu.

Aceste măsuri includ Fondul cu Destinaţie Specială NATO, conceput pentru a-i ajuta pe aceştia să parcurgă tranziţia spre dobândirea de noi abilităţi şi locuri de muncă.

McLANE: În întreaga perioadă de după începutul procesului de reformă a apărării, am acordat o mare atenţie nevoii de a avea grijă de acei militari şi acei oficiali din domeniul apărării…

… declaraţi redundanţi, prin asigurarea de programe care le oferă stimulente financiare în vederea amortizării şocului tranziţiei sau pregătirea necesară pentru a deveni membri ai societăţii civile, angajaţi în activităţi productive.

JURNALISTUL: Dar nu toate prevederile, în special unele adoptate de entităţi, reprezentau în mod necesar cea mai bună cale de urmat.

GREGORIAN: Ceea ce mă îngrijorează este că volumul de bani cheltuit pentru demobilizarea militarilor, veteranii de război şi veteranii invalizi depăşeşte de cel puţin două-trei ori actualul buget al apărării.

În Federaţie, cauza problemelor este că aici a fost adoptată o lege înainte de ultimele alegeri generale, care asigură de fapt oricărui veteran…

invalid sau demobilizat fără serviciu o alocaţie lunară, fără ca aceştia să fie obligaţi să participe la pregătirea pentru obţinerea unui serviciu, să-şi caute un loc de muncă sau să lucreze în construcţiile din domeniul infrastructurii.

Şi, surpriză, numărul şomerilor veterani a crescut, de fapt, în câteva luni, la 40-50 de mii, după adoptarea acestei legi.

În plus, s-a constatat că există acum mai mulţi veterani de război decât existau, de fapt, atunci când s-a încheiat războiul.

JURNALISTUL: Întrucât Bosnia îşi construieşte forţele sale de securitate, o întrebare cheie este: „Care este acum cea mai mare ameninţare de securitate la adresa ţării?”

McLANE: Am să vă spun ceva care ar putea să-i surprindă pe mulţi. În opinia mea, una dintre cele mai mari ameninţări de securitate în această ţară în viitor constă în sistemul său din domeniul educaţiei.

BENNETT: Dacă mergem la nivelul generaţiei… generaţiei care vine, războiul a început cu 16 ani în urmă, aşa că, de fapt, mulţi oameni şi-au făcut studiile în şcolile afectate de segregaţie.

Şi există în continuare un învăţământ segregat. Astfel, dacă ai crescut în sisteme diferite şi ai învăţat diferite versiuni despre trecut, contribui la unele probleme din viitor.

LATAL: Există un recent sondaj de opinii, sau un sondaj mai vechi desfăşurat de PRISM, care indică o creştere a numărului celor…

… care ar fi gata să înceapă un război, fie pentru a proteja Bosnia şi Herţegovina, fie pentru a dezmembra această ţară.

JURNALISTUL: În pofida acestor divizări, prea puţini cred că ele vor conduce la ceva de genul unui conflict al trecutului în Bosnia.

NUMANOVIC: Nu este cazul. Nu este vorba de un „motor” pentru un nou război aici. Există întotdeauna un potenţial pentru noi conflicte, unele mai mici.

RADOVANOVIC: Fiecare poveste de succes este importantă pentru coeziunea socială şi integrarea societăţii. Şi, astfel, cred că acest proces este foarte util pentru integrare.

JURNALISTUL: Reformele în domeniul apărării din Bosnia au fost atât sprijinite de comunitatea internaţională cât şi, într-un fel, îndreptate spre aceasta.

Cât de mult au convins acestea comunitatea internaţională că Bosnia este pregătită să adere la organizaţiile internaţionale?

McLANE: Dacă ar fi vorba numai de Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării din Bosnia, ţara ar fi în NATO în anul următor.

Cu toţii realizăm că va dura însă mai mult. Dar, având în vedere acest fel de sprijin politic şi cu sprijinul comandamentului NATO din Sarajevo,

sunt sigur că Bosnia va continua să meargă pe calea spre NATO şi sper că va fi invitată să adere la Alianţă cât mai repede este posibil din punct de vedere politic.

Suntem norocoşi că acum, cred eu, aderarea la NATO se bucură de sprijin din partea majorităţii populaţiei.

GREGORIAN: Ţara face progrese atât de mari din punct de vedere al reformei apărării, încât cred că nu este nerealist să ne aşteptăm, de exemplu, ca acesteia să i se acorde Planul de Acţiune pentru Aderare anul viitor sau în 2010.

Ea are un parcurs bun în comparaţie cu alte ţări din regiune.

JURNALISTUL: Pentru unii, acest lucru nu se poate produce îndeajuns de repede.

NUMANOVIC: Ca orice tânăr, sunt nerăbdător. Nu vreau să fim în Comisia Europeană sau NATO când voi fi pensionar. Aş dori să mă bucur de UE şi NATO ceva mai curând.

JURNALISTUL: Forţele armate au avut foarte multe realizări în perioada care a urmat după primele zile ale reformei apărării. Care este următorul pas?

NUMANOVIC: Cred că ne aflăm acum în faţa unui fel de prag, care desparte perspectiva unor forţe armate unite de cea a întoarcerii la armate separate.

Şi în luna… lunile următoare, acest aspect se va amplifica, cel puţin după câte cred eu, din ce în ce mai mult.

LATAL: Următorul pas este… sau pasul care continuă să fie discutat de unii politicieni şi de oficialii internaţionali este demilitarizarea totală a ţării.

Dar trebuie spus că acest pas este foarte improbabil, atâta vreme cât în ţările vecine există armate permanente.

JURNALISTUL: Indiferent de ce urmează, forţele Bosniei oferă un înalt exemplu al modului în care această ţară poate să facă şi întreprinde paşi majori spre un viitor mai luminos, îndepărtându-se de trecutul său.

McLEAN: Eu văd forţele armate ale Bosniei şi Herţegovinei ca o singură forţă militară – care este creată în continuare ca un lider în cadrul schimbărilor sociale din Bosnia şi Herţegovina – şi că,

deşi au diferite origini etnice şi s-au aflat în tabere diferite în timpul recentului conflict, membrii acestora poartă astăzi cu mândrie aceeaşi uniformă.

Şi, astfel, acest fapt îmi oferă multă încredere şi mult optimism în privinţa viitorului Bosniei şi Herţegovinei.

JURNALISTUL: Forţele armate au jucat un rol central în evenimentele care au fost la un pas să producă dezintegrarea Bosniei şi Herţegovinei în războiul din anii ultimului deceniu al secolului trecut.

După război, una dintre cele mai presante şi extrem de dificile sarcini era crearea unei forţe armate pentru noua ţară.

Acest lucru însemna că toţi militarii, care până de curând se luptaseră între ei, trebuiau să facă parte din aceeaşi armată. Această reformă a apărării nu a fost nici rapidă şi nici uşoară, dar a fost, potrivit reprezentanţilor internaţionali şi localnicilor, un succes.

Dr. RAFFI GREGORIAN (Înaltul Reprezentant Adjunct pentru BiH, co-preşedinte la Comisiei pentru reforma apărării): Cred că a realizat mai mult decât credeam că se va putea.

BRUCE McLANE (consilier politic, NATO Sarajevo): Sunt total de acord că a fost cea mai mare realizare după Acordul de la Dayton.

CHRIS BENNETT (expert şi autor pe problematica Balcanilor): Reforma apărării a parcurs un drum deosebit de lung.

SEAD NUMANOVIC (director adjunct al ziarului Dnevni Avaz): Fără îndoială că, până acum, este o mare poveste de succes.

SRECKO LATAL (jurnalist şi consilier politic bosniac): În ceea ce priveşte reforma apărării, este corect să spunem că acesta reprezintă unul dintre succesele înregistrate în această ţară atât de liderii locali, cât şi de comunitatea internaţională.

JURNALISTUL: Reforma apărării a realizat mult mai mult decât simplul fapt de a-i determina să coopereze pe militarii care anterior se luptaseră între ei.

Un etalon al progreselor realizate îl constituie militarii bosniaci care participă acum la misiunile de menţinere a păcii din Irak şi Congo.

BENNETT: Ceea ce s-a întâmplat este ceea ce vedem acum - trei forţe armate care s-au unificat în final într-o singură armată multietnică în Bosnia şi Herţegovina.

Iar acest fapt reprezintă un progres imens. Este vorba, de asemenea, de profesionalizarea armatei şi de o masivă reducere.

JURNALISTUL: Mandatul iniţial al reformei apărării viza crearea unei structuri unice din punct de vedere logistic, financiar şi al personalului.

Se prevedea, de asemenea, desfiinţarea ministerelor apărării celor două entităţi ale ţării, Republica Srpska şi Federaţia Bosniacă şi Croată.

GREGORIAN: După aproape patru luni, a devenit evident că exista totuşi un interes real pentru, ca să zicem aşa, parcurgerea tuturor etapelor pentru crearea unei forţe militare cu adevărat unice,

cel puţin în măsura în care putem avea una în Bosnia şi Herţegovina. Şi am reuşit să facem acest lucru.

Deci, am depăşit, de fapt, cu mult mandatul scris primit din partea NATO şi a Înaltului Reprezentant.

JURNALISTUL: Rezultatul a fost crearea forţelor armate multietnice. Dar cuvântul cheie este „multietnice”, nu „unificate”. Formatul Forţelor Armate Bosniace este de fapt unul regimental, similar celui din Marea Britanie şi Canada.

BENNETT: Structura forţelor armate de aici va reflecta, de fapt, structura politică finală din ţară.

Şi avem mai curând forţe armate multietnice decât forţe armate unificate, deoarece avem mai curând o ţară multietnică decât o ţară unificată.

LATAL: Actualul nivel al integrării forţelor armate este cel mai mare care poate fi realizat în acest moment.

Şi nu cred că mai este nevoie de continuarea integrării în prezent, deoarece, vreau să spun, forţele armate acţionează, de fapt, ca o singură forţă armată.

JURNALISTUL: Cum a procedat, deci, Comisia pentru Reforma Apărării pentru îndeplinirea sarcinii sale de a asigura realizarea schimbărilor necesare?

McLANE: Întotdeauna, totul depinde de bani şi oameni şi acest lucru a constituit dificultatea practică pe care a trebuit să o depăşim la început.

Pot să spun, însă, că am avut mare noroc, deoarece, în acel moment, forţele politice din ţară erau foarte abordabile. Ele au înţeles importanţa acestui proces pentru ţară.

Şi am beneficiat de un sprijin foarte, foarte mare din partea comunităţii internaţionale, inclusiv a Înaltului Reprezentant, OSCE şi chiar a NATO.

GREGORIAN: Am elaborat concepţia pentru reforma apărării cu partenerii noştri locali.

Acest lucru nu a însemnat că noi am venit cu un model şi le-am spus ce trebuie să facă. Dimpotrivă.

McLANE: De fapt, cred primul lucru pe care l-am realizat a fost că trebuia să construim şi să modelăm mai întâi contextul politic şi de abia apoi să creăm un proces…

… în care oamenii din această ţară să aibă încredere. Fără acel sentiment de ownership local, nu am fi avut niciodată succes.

NIKOLA RADOVANOVIC: Cel mai important punct, sau punctul de răscruce, a fost să explicăm contextul mai larg şi să identificăm interesele actorilor cheie ai procesului şi apoi să le explicăm acestora cum interesele lor pot fi realizate prin reforme.

JURNALISTUL: Drumul parcurs a avut şi câteva momente mai neplăcute.

GREGORIAN: Păi, au fost vreo două astfel de momente. Unul a fost că am făcut pneumonie.

Celălalt a fost, cred, într-un mod ciudat, chiar dacă spun acest lucru pentru Revista NATO, propriul eşec al Alianţei de a recunoaşte succesul său cel mai mare aici.

La 18 iulie 2005, la o săptămână după cea de a zecea comemorare a evenimentelor de la Srebrenica, am scris şi am semnat cu liderii politici de aici un acord pentru desfiinţarea armatei care comisese genocidul de la Srebrenica.

Acest lucru s-a produs în mod voluntar şi… Nu a fost recunoscut de Alianţa însăşi şi nu a fost recunoscut de mass media internaţionale…

… care acorda atât de multă atenţie pentru ce s-a întâmplat în trecut, încât au scăpat din vedere cel mai important eveniment pentru viitorul Bosniei şi Herţegovinei.

JURNALISTUL: Şi câteva momente foarte bune.

GREGORIAN: Am participat chiar la o întâlnire, unde preşedintele Republicii Srpska îi informa pe alţi politicieni, bosniaci şi croaţi, în privinţa sistemului regimental. Şi am considerat acest lucru drept un moment foarte bun.

JURNALISTUL: Reforma apărării a schimbat complet imaginea militarilor în Bosnia şi Herţegovina.

De exemplu, forţele armate au anunţat pentru prima dată public faptul că doresc noi militari. Au fost primite 3.000 de cereri pentru cele 300 de locuri oferite. Circa jumătate dintre solicitanţi aveau diplome universitare.

GREGORIAN: Aceştia sunt oameni care ştiu că se înrolează într-o armată multietnică. Nu există nicio îndoială despre acest lucru. Şi am menţionat, de asemenea, modul în care ei solicită angajarea.

Faptul că fac acest lucru demonstrează lipsa riscurilor de securitate, că ei se simt confortabil când e vorba să se afle şi să lucreze în alte părţi ale propriei lor ţări, de o manieră care nu s-a manifestat şi în cazul altor reforme majore.

JURNALISTUL: Reducerea forţelor armate ale Bosniei la circa 9.000 de militari, de la sutele de mii de angajaţi de mai înainte, a însemnat că trebuiau elaborate unele prevederi pentru miile de bărbaţi şi femei care urmau să rămână fără serviciu.

Aceste măsuri includ Fondul cu Destinaţie Specială NATO, conceput pentru a-i ajuta pe aceştia să parcurgă tranziţia spre dobândirea de noi abilităţi şi locuri de muncă.

McLANE: În întreaga perioadă de după începutul procesului de reformă a apărării, am acordat o mare atenţie nevoii de a avea grijă de acei militari şi acei oficiali din domeniul apărării…

… declaraţi redundanţi, prin asigurarea de programe care le oferă stimulente financiare în vederea amortizării şocului tranziţiei sau pregătirea necesară pentru a deveni membri ai societăţii civile, angajaţi în activităţi productive.

JURNALISTUL: Dar nu toate prevederile, în special unele adoptate de entităţi, reprezentau în mod necesar cea mai bună cale de urmat.

GREGORIAN: Ceea ce mă îngrijorează este că volumul de bani cheltuit pentru demobilizarea militarilor, veteranii de război şi veteranii invalizi depăşeşte de cel puţin două-trei ori actualul buget al apărării.

În Federaţie, cauza problemelor este că aici a fost adoptată o lege înainte de ultimele alegeri generale, care asigură de fapt oricărui veteran…

invalid sau demobilizat fără serviciu o alocaţie lunară, fără ca aceştia să fie obligaţi să participe la pregătirea pentru obţinerea unui serviciu, să-şi caute un loc de muncă sau să lucreze în construcţiile din domeniul infrastructurii.

Şi, surpriză, numărul şomerilor veterani a crescut, de fapt, în câteva luni, la 40-50 de mii, după adoptarea acestei legi.

În plus, s-a constatat că există acum mai mulţi veterani de război decât existau, de fapt, atunci când s-a încheiat războiul.

JURNALISTUL: Întrucât Bosnia îşi construieşte forţele sale de securitate, o întrebare cheie este: „Care este acum cea mai mare ameninţare de securitate la adresa ţării?”

McLANE: Am să vă spun ceva care ar putea să-i surprindă pe mulţi. În opinia mea, una dintre cele mai mari ameninţări de securitate în această ţară în viitor constă în sistemul său din domeniul educaţiei.

BENNETT: Dacă mergem la nivelul generaţiei… generaţiei care vine, războiul a început cu 16 ani în urmă, aşa că, de fapt, mulţi oameni şi-au făcut studiile în şcolile afectate de segregaţie.

Şi există în continuare un învăţământ segregat. Astfel, dacă ai crescut în sisteme diferite şi ai învăţat diferite versiuni despre trecut, contribui la unele probleme din viitor.

LATAL: Există un recent sondaj de opinii, sau un sondaj mai vechi desfăşurat de PRISM, care indică o creştere a numărului celor…

… care ar fi gata să înceapă un război, fie pentru a proteja Bosnia şi Herţegovina, fie pentru a dezmembra această ţară.

JURNALISTUL: În pofida acestor divizări, prea puţini cred că ele vor conduce la ceva de genul unui conflict al trecutului în Bosnia.

NUMANOVIC: Nu este cazul. Nu este vorba de un „motor” pentru un nou război aici. Există întotdeauna un potenţial pentru noi conflicte, unele mai mici.

RADOVANOVIC: Fiecare poveste de succes este importantă pentru coeziunea socială şi integrarea societăţii. Şi, astfel, cred că acest proces este foarte util pentru integrare.

JURNALISTUL: Reformele în domeniul apărării din Bosnia au fost atât sprijinite de comunitatea internaţională cât şi, într-un fel, îndreptate spre aceasta.

Cât de mult au convins acestea comunitatea internaţională că Bosnia este pregătită să adere la organizaţiile internaţionale?

McLANE: Dacă ar fi vorba numai de Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării din Bosnia, ţara ar fi în NATO în anul următor.

Cu toţii realizăm că va dura însă mai mult. Dar, având în vedere acest fel de sprijin politic şi cu sprijinul comandamentului NATO din Sarajevo,

sunt sigur că Bosnia va continua să meargă pe calea spre NATO şi sper că va fi invitată să adere la Alianţă cât mai repede este posibil din punct de vedere politic.

Suntem norocoşi că acum, cred eu, aderarea la NATO se bucură de sprijin din partea majorităţii populaţiei.

GREGORIAN: Ţara face progrese atât de mari din punct de vedere al reformei apărării, încât cred că nu este nerealist să ne aşteptăm, de exemplu, ca acesteia să i se acorde Planul de Acţiune pentru Aderare anul viitor sau în 2010.

Ea are un parcurs bun în comparaţie cu alte ţări din regiune.

JURNALISTUL: Pentru unii, acest lucru nu se poate produce îndeajuns de repede.

NUMANOVIC: Ca orice tânăr, sunt nerăbdător. Nu vreau să fim în Comisia Europeană sau NATO când voi fi pensionar. Aş dori să mă bucur de UE şi NATO ceva mai curând.

JURNALISTUL: Forţele armate au avut foarte multe realizări în perioada care a urmat după primele zile ale reformei apărării. Care este următorul pas?

NUMANOVIC: Cred că ne aflăm acum în faţa unui fel de prag, care desparte perspectiva unor forţe armate unite de cea a întoarcerii la armate separate.

Şi în luna… lunile următoare, acest aspect se va amplifica, cel puţin după câte cred eu, din ce în ce mai mult.

LATAL: Următorul pas este… sau pasul care continuă să fie discutat de unii politicieni şi de oficialii internaţionali este demilitarizarea totală a ţării.

Dar trebuie spus că acest pas este foarte improbabil, atâta vreme cât în ţările vecine există armate permanente.

JURNALISTUL: Indiferent de ce urmează, forţele Bosniei oferă un înalt exemplu al modului în care această ţară poate să facă şi întreprinde paşi majori spre un viitor mai luminos, îndepărtându-se de trecutul său.

McLEAN: Eu văd forţele armate ale Bosniei şi Herţegovinei ca o singură forţă militară – care este creată în continuare ca un lider în cadrul schimbărilor sociale din Bosnia şi Herţegovina – şi că,

deşi au diferite origini etnice şi s-au aflat în tabere diferite în timpul recentului conflict, membrii acestora poartă astăzi cu mândrie aceeaşi uniformă.

Şi, astfel, acest fapt îmi oferă multă încredere şi mult optimism în privinţa viitorului Bosniei şi Herţegovinei.

Participaţi aici:    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink