LIMBA
Datorită traducerilor, ediţia online în limba română a Revistei NATO apare la aproximativ două săptămâni după varianta în limba engleză.
DESPRE REVISTA NATO
POLITICA EDITORIALĂ
INFORMAŢII COPYRIGHT
COLECTIVUL DE REDACŢIE
 RSS
TRIMITEŢI ACEST ARTICOL UNUI PRIETEN
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA NATO
  

Conexiunea “alimente-energie” – şi modul în care aceasta poate fi abordată

Preţurile ridicate sunt principala cauză a crizei alimentare. Dar de ce sunt ele atât de mari? Aici, David G. Victor de la Universitatea Stanford şi Consiliul pentru Relaţii Externe susţine că motivele nu pot fi pe deplin înţelese dacă nu se ţine cont de schimbările de pe piaţa energiei.

© Xavier Subias / Van Parys Media

Pe parcursul a doar câţiva ani, economia mondială s-a confruntat cu două crize în domeniul produselor. Ambele au implicaţii majore de securitate.

În primul rând, preţul petrolului a atins un nivel istoric, cea mai accentuată creştere producându-se chiar în ultimele 18 luni. În al doilea rând, o lungă şi acută criză a produselor alimentare a ocupat prima pagină a ziarelor în ultimele câteva luni. Aproape toate produsele alimentare se comercializează la cele mai înalte preţuri înregistrate vreodată. Lipsa alimentelor, o raritate pe care cele mai multe guverne credeau că au eradicat-o odată cu „revoluţia verde”, este acum evidentă într-un număr crescând de ţări. Au urmat tulburări, confruntări şi instabilitate.

Soluţionarea problemelor principale va solicita guvernelor să se bazeze mai mult pe forţele pieţei şi să investească, în special în domeniul energiei, în modalităţile de diminuare a cererii.

Până în prezent, guvernele au făcut prea puţin pentru abordarea cauzelor şi urmările politice care vor rezulta cel mai probabil vor conduce la înrăutăţirea lucrurilor. În cazul alimentelor, unele guverne supuse unei presiuni serioase de a face ceva pentru a asigura hrănirea populaţiilor lor impun un control asupra comercializării şi a preţurilor, care se pare că determină acutizarea lipsurilor. În cazul energiei, cel mai izbitor fapt este că guvernele – în mod remarcabil cel al SUA, cel mai mare utilizator de energie la nivel mondial – au făcut prea puţin pentru a-i încuraja pe consumatori să devină mai economi.

Conceperea căilor de abordare a acestor crize gemene solicită, în primul rând, o evaluare a modului în care lumea a ajuns în această situaţie dificilă. Preţurile înalte la petrol îşi au principala cauză în faptul că ţiţeiul nu reprezintă un produs obişnuit. O mare cantitate de petrol este utilizată pentru transport, unde acesta este apreciat pentru densitatea sa energetică ridicată şi faptul că este un lichid uşor de manipulat şi depozitat. Sistemele de transport nu pot răspunde într-un mod îndeajuns de adecvat când preţul petrolului creşte, deoarece nu există înlocuitori reali pentru acesta. Astfel, cererea a continuat să crească, deşi preţul petrolului s-a ridicat vertiginos. (În timp, cumpărătorii se vor convinge că este rentabil să conserve şi acest lucru va tempera într-o oarecare măsură cererea. Companiile aeriene şi şoferii, de exemplu, cumpără acum echipamente mai performante, care vor scădea consumul de petrol, după ce acestea vor ajunge să fie folosite pe scară largă.)

Impactul preţurilor la petrol şi al bio-combustibililor asupra costurilor alimentelor este greu de stabilit cu exactitate – şi probabil nu este decisiv

În privinţa ofertei, petrolul este şi mai înşelător, deoarece cele mai multe dintre rezervele de ţiţei sunt controlate de companii de stat, care nu se comportă precum companiile obişnuite – de exemplu, acestea nu-şi sporesc în mod automat producţia când preţurile cresc. Unele dintre aceste companii şi proprietarii lor guvernamentali se mulţumesc să depună în bănci profiturile suplimentare rezultate din preţurile ridicate. Ele sunt puţin stimulate să-şi asigure profituri şi mai mari, deoarece de abia pot investi şi cheltui ceea ce deţin deja. Acesta este parţial motivul pentru care Arabia Saudită şi Qatar-ul, printre multe alte state, au anunţat că vor temporiza sau opri proiectele de extindere.

Altele, precum cele afectate de „blestemul resurselor”, descoperă că, în mod ciudat, producţia scade de fapt când primesc şi mai mulţi bani într-un flux considerabil constant. De ce? Deoarece politicienii caută cu înfrigurare bani şi subminează astfel mediul de afaceri, care este esenţial pentru investiţiile pe termen lung. Astfel, în Rusia sau în Venezuela, producţia scade de fapt, deşi aceste ţări sunt bogate în resurse.

Iată motivul pentru care preţurile actuale sunt ridicate: costurile suplimentare ale petrolului nu afectează prea mult cererea şi, în unele ţări, acestea obstrucţionează de fapt oferta. Privind dintr-o perspectivă globală, curbele cererii şi ofertei sunt aproape verticale, motiv pentru care variaţiile mici se amplifică transformându-se în oscilaţii mari la nivelul preţurilor. (Fondurile financiare private amplifică acele forţe fundamentale, nu în ultimul rând, pentru că produsele petroliere şi alimentare reprezintă acum vehicule ale investiţiilor – având în vedere funcţionarea atât de defectuoasă a altor pieţe şi perspectiva unor preţuri şi mai mari la produse, aceste investiţii au venit în mare grabă.)

Este şi mai dificil să se explice de ce preţurile la alimente sunt atât de mari. Multe opinii indică preţurile ridicate la energie drept cauza pentru care unele recolte de produse alimentare sunt întrebuinţate pentru producerea de bio-combustibili – în special porumbul şi zahărul pentru etanol (care se amestecă în benzină) şi soia pentru bio-diesel. Impactul asupra preţurilor la alimente este generat de folosirea cerealelor pentru bio-combustibili, precum şi de crearea de stimulente puternice în vederea reorientării recoltelor, de la cele pentru alimente, la cele mai profitabile pentru producerea de bio-combustibili.

David G. Victor

Deşi reprezintă o poveste populară pentru că arată cu degetul către un singur vinovat – piaţa energiei – impactul preţurilor la petrol şi al bio-combustibililor asupra costurilor alimentelor este greu de stabilit cu exactitate – şi probabil nu este decisiv. Detaliile variază de la recoltă la recoltă, dar studii atente sugerează că este posibil ca 10-30% din

actualele creşteri în domeniul produselor alimentare să se datoreze investiţiilor în bio-combustibili.

Impactul asupra preţurilor la alimente poate fi cu greu cel mai puternic motiv pentru regândirea investiţiilor în bio-combustibili. Unii dintre cei mai populari bio-combustibili – în special etanolul convenţional pe bază de porumb, precum şi bio-dieselul produs din seminţele pentru ulei – constituie soluţii foarte costisitoare de a diminua dependenţa de petrol, nu contribuie prea mult la prevenirea încălzirii globale şi prezintă o amprentă ecologică pronunţată.

Cele două crize, energetică şi alimentară, sunt inter-conectate nu atât de mult prin intermediul bio-combustibililor, cât prin elementele fundamentale. Cererea pentru combustibili şi cea pentru alimente cresc în tandem – în special având în vedere creşterea economiilor asiatice gigantice ale Chinei şi Indiei. Oferta este de asemenea restricţionată şi diminuată datorită forţelor care lucrează în tandem. Factorii care au contribuit odată la vitalizarea ofertei determină deja confuzie la nivelul pieţelor sărace ale energiei şi alimentelor. Secetele din Australia, de exemplu, au lipsit oferta la nivel mondial de câteva recolte de alimente. Numărul prea mic al inginerilor calificaţi şi al sondelor de foraj a creat dificultăţi furnizorilor de petrol în încercarea acestora de a răspunde prin proiectarea şi darea în folosinţă a unor noi câmpuri petroliere.

În teorie, cele două crize gemene, a alimentelor şi a energiei, oferă o extraordinară oportunitate pentru reforme… În practică, niciun guvern important nu a folosit această ocazie pentru reforme serioase

Unii dintre aceşti factori „care au acţionat odată” ar putea deveni într-o oarecare măsură permanenţi. Schimbările climatice ar putea afecta producţia agricolă în şocuri şi mai mari în următoarele decenii (cel puţin până când fermierii vor găsi modalităţi pentru a deveni mai productivi). Piaţa săracă a personalului ingineresc şi a echipamentelor grele pare să rămână tot săracă în viitorul previzibil.

© AP / Reporters

În teorie, cele două crize gemene, a alimentelor şi a energiei, oferă o extraordinară oportunitate pentru reforme. Preţurile ridicate la produsele alimentare asigură venituri sporite fermierilor, care reprezintă deseori cea mai puternică forţă de blocare a reformelor sensibile în cadrul politicii agricole. În practică, niciun guvern important nu a folosit această ocazie pentru reforme serioase.

Statele Unite, de exemplu, şi-au revalidat foarte de curând politicile în domeniul fermelor, care oferă subvenţii distorsionante fermierilor, în pofida faptului că nu este momentul pentru acest lucru în cazul ultimei generaţii, când fermierii au mai puţină nevoie de această mană. Programele de bază distorsionante din domeniul fermelor în Europa şi Japonia s-au modificat de asemenea prea puţin.

În unele cazuri, guvernele iau măsuri care creează de fapt şi mai multe dificultăţi fermierilor. India, de exemplu, a interzis exporturile de orez, ceea ce va scădea preţul pe care îl vor obţine fermierii şi va afecta stimulentele pentru creşterea producţiei. Singura cale reală de asigurare a securităţii alimentare este de a permite fermierilor şi consumatorilor să interacţioneze cu o piaţă mondială care oferă cele mai diverse surse de aprovizionare.

În ceea priveşte energia, preţurile mai ridicate oferă un stimulent puternic pentru conservare. Totuşi, multe guverne înţeleg cu greu acele forţe ale pieţii. Multe dintre ţările cele mai bogate în petrol fixează preţuri mult sub cele de pe pieţele mondiale la produsele petroliere, aşa cum este cazul în Iran şi în cea mai mare parte din restul Golfului Persan. (Acest lucru, împreună cu o bunăstare mai ridicată, explică de ce ţările bogate în petrol se numără printre sursele cu cea mai rapidă dezvoltare care satisfac noua cerere de petrol.) China impune unele reglementări în privinţa preţurilor petrolului şi exercită un control mai puternic în privinţa preţurilor la energie electrică, fapt care poate fi pus parţial pe seama căderilor de energie produse anterior în acest an. Producătorii de energie s-au confruntat cu o creştere a preţurilor la cărbune, dar nu au putut să recupereze costurile suplimentare pe seama clienţilor. Fiind presaţi, ei au permis ca rezervele lor de cărbune să se micşoreze, fapt care i-a făcut mai vulnerabili în faţa întreruperilor în aprovizionare – aşa cum s-a întâmplat când furtunile de zăpadă au generat un adevărat haos în sistemul de căi ferate din ţară.

Rezolvarea acestor probleme face necesară soluţionarea aspectelor fundamentale şi adevărul crud în privinţa alimentelor şi a energiei este că, parţial datorită globalizării, guvernele occidentale nu au o mare libertate de manevră în mod direct.

Adevărul crud în privinţa alimentelor şi a energiei este că, parţial datorită globalizării, guvernele occidentale nu au o mare libertate de manevră în mod direct

În ceea ce priveşte alimentele, politicile guvernelor afectează atât oferta, cât şi cererea, dar, întrucât piaţa se globalizează, niciunul dintre guverne nu are un impact decisiv. Guvernele ar putea eventual avea un impact asupra cererii de alimente, dar o libertate de manevră mult mai mare la nivel mondial constă în creşterea ofertei pe baza recoltelor cu productivitate mai ridicată.

În ceea ce priveşte petrolul, guvernele occidentale sunt recunoscute pentru lipsa unei libertăţi de manevră în privinţa ofertei, deşi, ca mari consumatoare, acestea au un mare impact asupra cererii. Dar schimbarea cererii solicită schimbarea modului în care energia este folosită în economie, iar o astfel de schimbare depinde de inovaţii şi de aplicarea de noi tehnologii.

Un instrument esenţial al creşterii ofertei de alimente şi al temperării cererii de petrol este oferit de schimbările în domeniul tehnologic. Totuşi, o politică înţeleaptă în privinţa tehnologiilor reprezintă una dintre cele mai dificile sfere în care guvernul trebuie să-şi mobilizeze eforturile.

Tehnologia solicită investiţii făcute cu răbdare pe termen lung. Rezultatele sunt incerte şi cele mai bune investiţii sunt cele din domeniile cu manageri înţelepţi ancoraţi în realităţile pieţei, unde funcţionarilor guvernamentali le este deseori deosebit de dificil să se bucure de succes. Politicienii s-au implicat în criză, astăzi cea a preţurilor ridicate la alimente şi petrol, în loc să apeleze la remedii simbolice cu efect rapid şi rezultate sigure – ei preferă controlul preţurilor, mandatele pentru grupurile favorizate politic precum producătorii de bio-combustibili şi restricţiile comerciale.

Este îngrijorător că actualele investiţii în tehnologie se află mult în urmă faţă de ceea ce ar fi nevoie pentru remedierea elementelor de bază. Unele guverne occidentale încearcă de fapt să reducă investiţiile publice pentru institutele internaţionale de cercetare în domeniul recoltelor, care au adus în scenă „revoluţia verde” şi sunt cel mai bine poziţionate pentru a repeta acest succes în următoarele decenii, dacă li se vor aloca resursele necesare. Se pare că, în prezent, investiţiile în noile tehnologii energetice recuperează lunga tendinţă de rămânere în urmă din anii ‘80 ai secolului trecut, dar sunt încă departe de ceea ce este nevoie.

Investiţiile sectorului privat sunt încurajatoare în câteva domenii, cum ar fi bio-combustibilii avansaţi şi bateriile mai performante, care vor face posibilă reorientarea de la produsele de petrol la electricitate în domeniul surselor de energie pentru viitoarele autovehicule.

Dar în unele domenii în care investiţiile guvernamentale sunt cele mai necesare – cum ar fi demonstrarea faptului că va fi nevoie de centralele avansate pe cărbune cu emisii scăzute dacă se doreşte ca noile cantităţi de energie electrică furnizate să evite fluxurile de dioxid de carbon, care sunt cauza încălzirii globale – actualele investiţii sunt insignificante. La nivel mondial, planurile curente de investiţii ale guvernelor vor sprijini probabil doar câteva astfel de centrale avansate pe cărbune, în condiţiile în care, în următoarele decenii, vor fi necesare câteva duzini pentru a demonstra existenţa unui grup robust de tehnologii.

Criza alimentară şi cea petrolului din ziua de astăzi sunt produse, în esenţă, de oameni. Ele sunt rezultatul creşterii cererii şi al ofertei limitate. Soluţiile pentru acestea sunt de asemenea oferite de ingeniozitatea umană. Acest lucru va solicita o mai bună organizare de către guverne – în special în privinţa investiţiilor în domeniul noilor tehnologii.

Participaţi aici:    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink