LIMBA
Datorită traducerilor, ediţia online în limba română a Revistei NATO apare la aproximativ două săptămâni după varianta în limba engleză.
DESPRE REVISTA NATO
POLITICA EDITORIALĂ
INFORMAŢII COPYRIGHT
COLECTIVUL DE REDACŢIE
 RSS
TRIMITEŢI ACEST ARTICOL UNUI PRIETEN
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA NATO
  

Get the Flash Player to see this player.

Dezbatere video: noile mijloace de comunicare în masă – un ajutor sau o piedică în situaţiile de conflict?

Dezbaterea video a Revistei NATO: Noile mijloace de comunicare în masă şi zonele de conflict

Continuând lunga tradiţie a dezbaterilor din Revista NATO, pare logic ca acestea să fie transformate într-o nouă modalitate mai modernă de comunicare pentru acest cel mai recent număr al publicaţiei.

Acesta este, deci, prima dintre (să sperăm numeroasele) dezbateri video. În mod firesc, prezenta dezbatere analizează efectele noilor mijloace de comunicare în masă asupra zonelor de conflict şi a operaţiilor.

Ea caută să găsească răspunsul la unele întrebări precum de câtă libertate ar trebui să se bucure militarii în privinţa publicării materialelor lor despre operaţii, ce public este interesat de astfel de informaţii, modul în care militarii pot răspunde cel mai bine la această situaţie în schimbare în privinţa relatărilor şi dacă Occidentul va câştiga războiul dus prin intermediul Internetului cu insurgenţii.

Redactorul Revistei NATO, Paul King, are ca invitaţi doi reprezentanţi ai celor două elemente ale ecuaţiei: armata şi noile mijloace de comunicare în masă.

Din partea armatei, generalul van Loon, şef al statului major al NATO din Heidelberg, Germania, reîntors de la comanda Comandamentului Regional Sud din Afganistan anul trecut.

Din partea noilor mijloace de comunicare în masă, Hayden Hewitt, fondatorul liveleak.com, care se află în avangarda noilor mijloace de informare în masă şi a problematicii militare de câţiva ani.

Pentru a trece direct la o întrebare, vă rugăm să apăsaţi pe o întrebare din sectorul „Trimitere la o întrebare”.

Trimitere la o întrebare

Introducere la dezbatere

PAUL KING, redactorul Revistei NATO: Vă salut şi vă urez bun venit la prima dezbatere video a Revistei NATO. Astăzi vom analiza mediul în curs de schimbare al presei şi impactul său asupra situaţiilor complexe de conflict, în special în ceea ce-i priveşte pe militari. Există o abundenţă de website-uri, blog-uri şi materiale disponibile pe Internet care prezintă evoluţiile cotidiene din cadrul situaţiilor de conflict din ţări ca Afganistanul. Aceste materiale provin din toate sursele – militari din ţările occidentale, afgani, precum şi talibani şi insurgenţi.

În timp ce diferite ţări occidentale alocă personal şi resurse şi sunt angajate în aceste ţări în vederea creării unei societăţi mai libere, ne întrebăm astăzi dacă o mai mare libertate de expresie a militarilor şi a personalului din teren ajută sau produce dificultăţi în cazul acestor eforturi.

De asemenea, ne punem unele întrebări cum ar fi dacă relatările din prima linie afectează planificarea militară. Sau dacă acestea reprezintă un bun exemplu al libertăţii de acţiune.

Sunt militarii mai în măsură să ne spună ce se întâmplă într-o situaţie de război, sau jurnaliştii? Şi ce crede armata despre creşterea implicării mass media în operaţiile sensibile?

Astăzi am ca invitaţi doi reprezentanţi excelenţi din ambele părţi ale ecuaţiei. În primul rând, generalul van Loon, şeful Statului Major de la Heidelberg, care s-a reîntors în vara trecută de la comanda Comandamentului Regional de Sud din Afganistan.

De asemenea, este prezent Hayden Hewitt, fondatorul unuia dintre principalele website-uri cu informaţii de acest tip, LiveLeak.com, care a fost recomandat inclusiv de Tony Blair şi Casa Albă.

Aş dori să încep cu partea militară. Domnule general van Loon, materialele oferite publicului privind activităţile şi conflictul din Afganistan: în perioada în care v-aţi aflat în Afganistan, ce ştiaţi despre acest lucru?

GENERAL TON VAN LOON, şeful Statului Major de la Heidelberg: Ca tată de copii care folosesc aceleaşi mijloace, ştiu, desigur, că militarii vor folosi weblog-urile şi alte modalităţi pentru a împărtăşi din impresiile lor din Afganistan. Este aproape o realitate a vieţii. Este felul în care ei comunică. În locul scrisorilor oamenii trimit acum e-mail-uri şi, într-o măsură chiar mai mare, ei vor crea weblog-uri unde vor scrie despre experienţele pe care le trăiesc.

KING: Credeţi că acest lucru poate fi folositor pentru armată? Se discută la nivel înalt despre modul în care să fie utilizat acest lucru?

VAN LOON: Aceasta este o întrebare dificilă. Desigur că există exemple foarte pozitive sau foarte negative, dar realitatea că aceste informaţii sunt disponibile şi că oamenii împărtăşesc informaţii reprezintă un fapt. Nu poţi pur şi simplu… nu poţi pur şi simplu să schimbi lumea. Aceasta este aşa cum e.

Ceea ce trebuie să facem acum este să analizăm acest fapt, pentru a vedea cum îl putem gestiona într-o manieră pozitivă. Cum ne putem asigura că îi pregătim pe tinerii militari în ceea ce priveşte acest lucru, care sunt reacţiile faţă de blog-urile lor în ţările din care provin, ce cred părinţii lor când ei pun materiale pe un weblog şi ce ajutor le putem acorda pentru a-şi îmbunătăţi aceste weblog-uri şi, de asemenea, cum putem gestiona informaţiile sensibile? Trebuie, deci, să ne asigurăm că informaţiile periculoase pentru militarii înşişi, sau pentru unităţile din care aceştia fac parte, nu ajung pe blog-uri, dar trebuie să o facem într-o manieră foarte pozitivă, stimulând părţile bune şi încercând să le diminuăm pe cele mai puţin bune.

Ce rol joacă acum cenzura în cazul noilor mijloace de comunicare în masă?

KING: Credeţi, deci, că ar putea exista situaţii în care să apreciaţi că este corect să faceţi apel la cenzură, pentru a controla informaţiile conţinute de aceste weblog-uri?

VAN LOON: Din nou, cred că cenzura este un termen vechi. Acum vorbim de tehnologia informaţiilor, de era informaţiilor. Cenzura trebuie să se manifeste cu mult mai mult sub forma educaţiei, asigurând certitudinea că oamenii înţeleg. Îmi pot imagina că, în anumite perioade, ar util să se oprească furnizarea de informaţii şi foarte multe ţări au sisteme care o pot face, astfel încât, de exemplu, dacă se produc pierderi de personal şi liniile telefonice şi legăturile prin satelit sunt întrerupte, să nu fie posibil să se transmită informaţii direct, pentru a fi siguri că rudele victimelor nu sunt primele persoane informate despre acest lucru.

Dar, încă odată, în opinia mea, este mult mai important să asigurăm educarea tinerilor noştri militari. Aceasta este într-adevăr era informaţiilor, însă ei înţeleg de asemenea că weblog-urile lor nu sunt private, deoarece, prin natura sa, Internetul este public.

KING: Există în prezent programe pentru a-i instrui pe militari în această privinţă?

VAN LOON: Cred că destul multe ţări au astfel de programe. Ceea ce trebuie acum să realizăm la nivelul NATO este un sistem de management, o bună abordare structurată privind modul în care să facem acest lucru. Dar voi sprijini foarte mult un sistem care le permite militarilor să folosească noile mijloace de comunicare în masă, mai exact acele părţi bune ale noilor mijloace de informare în masă.

Aţi menţionat în introducerea dumneavoastră că există acum o mulţime de posibilităţi pentru a educa publicul larg. Poţi, deci, să foloseşti de asemenea aceste mijloace de comunicare şi să realizezi un efect pozitiv enorm.

Cine sunt utilizatorii acestor website-uri?

KING: Revenind la dumneavoastră, domnule Hayden Hewitt, vă rog să mă corectaţi dacă greşesc, deşi website-ul pe care l-aţi creat nu a fost dedicat în mod special materialelor militare, el s-a dovedit foarte popular din acest punct de vedere.

HAYDEN HEWITT, fondatorul LiveLeak.com: Într-adevăr, nu aveam de gând să ne specializăm în această sferă, dar ştiam că aceasta va juca un rol important în cadrul website-ului.

KING: Şi sunteţi surprins de acest lucru? Puteţi să ne explicaţi de ce militarii folosesc site-ul dumneavoastră atât de mult?

HEWITT: Cred că dacă creezi un anumit mediu unde oamenii ştiu că nu este de fapt un website de divertisment, în primul rând, atunci ei sunt mai doritori să împărtăşească din lucrurile foarte serioase cum sunt materialele video din zonele de război sau lupte.

KING: Talibanii şi insurgenţii din Afganistan au folosit de asemenea website-ul dumneavoastră. Cum credeţi că se pot compara cele două părţi, partea occidentală şi cea talibană, care dintre ele este mai avansată? Care dintre ele oferă mai multe materiale video? Şi ce tendinţe aţi observat?

HEWITT: Doresc doar să spun că mă îndoiesc foarte mult că talibanii încarcă de fapt materiale video pe LiveLeak. Dacă urmărim traseul, observăm că acestea provin de obicei din surse occidentale.

Cred că dacă vorbim despre acest lucru ca despre o acţiune de propagandă de război atunci nu există nicio îndoială că talibanii şi insurgenţii sunt de departe mai eficienţi în transmiterea în timp foarte, foarte scurt a punctelor lor de vedere la nivel global. Cu mult mai rapid decât este probabil setat sistemul nostru să furnizeze informaţii din aceste zone. Şi, în mod cert, ei sunt foarte prolifici în activitatea de producere şi distribuire a materialelor video.

KING: Şi aţi observat în timp vreo evoluţie, din punct de vedere al stilului şi conţinutului, în privinţa acestor materiale video? Reprezintă acestea o ţintă mobilă?

HEWITT: Calitatea producţiilor, referitoare la dorinţa de a avea o lume mai bună, s-a îmbunătăţit uşor. Acestea folosesc mai mult grafica mobilă, grafica 3D şi subtitrarea. Ele sunt încă întotdeauna acompaniate de cântece islamice sau de melodia acestora.

Ca tendinţă, aş spune că, în cadrul acestor materiale video, violenţa directă asupra persoanelor se pare că scade şi că se reorientează mai mult către obiective militare, deoarece aspectele violenţei asupra persoanelor nu avea pur şi simplu efectul scontat. Nimic nu îndepărtează mai mult oamenii decât acest lucru. Pur şi simplu el nu le aducea beneficii. Astfel, s-au reorientat mai mult către auto-portretizarea ca o operaţie mult mai apropiată de cele militare şi au fost puse la dispoziţie mai multe informaţii despre campaniile de această natură.

Cum ar arăta o comparaţie între noile mijloace de comunicare în masă şi cele tradiţionale?

KING: Din punct de vedere a ceea ce aţi încărcat, în mod evident sunteţi o organizaţie independentă din domeniul noilor mijloace de comunicare în masă neafectată de constrângerile la care pot fi supuse alte organizaţii din cadrul presei generaliste, iar presa generalistă desfăşoară o mulţime de dezbateri despre ceea ce este acceptabil să prezinte audienţelor ei largi, ample. Ce fel de considerente aveţi în vedere înainte de a încărca şi, de asemenea, după ce aţi încărcat deja ceva despre care credeţi că ar putea avea urmări negative în privinţa militarilor din teren?

HEWITT: Păi, în destul de multe situaţii există anumite elemente de siguranţă. Spre deosebire de presa generalistă, care transmite ştiri direct la domiciliul beneficiarilor, în cazul LiveLeak, aceştia trebuie să citească o descriere, să acceseze un link, să-şi decline vârsta, astfel încât avem deja unele elemente de siguranţă, deoarece oamenii ştiu ce urmează.

Când este vorba de militari, cred că dacă se produce o violare OPSEC reală, ei vor afla foarte repede despre aceasta şi ne vor contacta pentru a ne ruga să îndepărtăm respectivul material video. Cu toată sinceritatea, s-au întâmplat foarte puţine cazuri când am aflat acest lucru direct de la un militar.

KING: Şi ne puteţi spune câte ceva despre legăturile dumneavoastră cu armata? Aţi intrat în contact cu armata în privinţa vreunui material video pe care îl deţineţi?

HEWITT: Armata SUA, departamentul de presă al acesteia, pune de fapt materiale pe LiveLeak şi are propriul său canal. În afară de acest lucru, ca să fiu sincer, nu există prea multe contacte, cu excepţia materialelor video pe care le-am furnizat în trecut în scopul instruirii.

Care este cea mai bună modalitate de a controla mesajele?

KING: Şi implicarea dumneavoastră în domeniul noilor mijloace de comunicare în masă datează încă dintr-un stadiu incipient al dezvoltării acestora. Care a fost reacţia în cadrul cercurilor militare la început de tot, atunci când acestea reprezentau un fenomen nou?

HEWITT: Aceeaşi ca a cercurilor guvernamentale – pură oroare. Vă închipuiţi, brusc nu mai avem control asupra tuturor informaţiilor. În primele zile nu era nici măcar vorba de informaţii deosebit de sensibile, ci de faptul că acestea deveneau publice fără nici un control şi că armata nu putea face nimic.

Astfel, într-un mod uşor de înţeles, a existat un şoc semnificativ în condiţiile în care ai de atâta timp o anumită procedură de abordare a lucrurilor, iar această nouă tehnologie îşi asumă poziţia de lider.

KING: Domnule general van Loon, poate ne puteţi lămuri cum s-a manifestat acel şoc în cadrul armatei.

VAN LOON: Această situaţie a reprezentat doar o parte a şocului. Hai să fim realişti. Faptul că trebuie să avem de a face cu mass media, faptul că împărtăşirea informaţiilor devine mai importantă decât protecţia informaţiilor reprezintă o realitate. Avem aceleaşi discuţii când este vorba despre schimbul informaţiilor – schimbul de informaţii secrete.

Există o tendinţă puternică de reţinere în privinţa circulării informaţiilor, deoarece ar putea exista o penetrare a securităţii şi avem aceleaşi discuţii aici. Posibilitatea să se producă violarea OPSEC, ceva ce vrem să evităm cu orice preţ, nu trebuie să ne oprească să desprindem toate elementele pozitive de aici. Trebuie să începem să realizăm că există atât de multe oportunităţi aici, în website-urile foarte deschise, şi, de asemenea, în website-urile ceva mai securizate.

Pot să merg la banca mea din Olanda şi să utilizez un card, să-l introduc în automat, să tastez câteva cifre şi să accesez o reţea securizată şi pot să trimit banii mei unde vreau. Dacă putem avea încredere că o bancă va face acest lucru, de ce nu putem să depunem câteva informaţii în aceasta?

Am să vă dau un exemplu. Combaterea IED, întreaga ameninţare IED din Afganistan este în mod cert cea mai importantă ameninţare cu care ne confruntăm. Şi faptul că am aflat cum acţionează aceasta, ce se întâmplă rapid, este incredibil de important. Dacă vorbim acum despre noile mijloace de comunicare în masă, de exemplu, un tânăr sergent din Afganistan trăieşte o experienţă asemănătoare şi poate să pună apoi pe un website securizat informaţii despre aceasta, astfel încât un sergent de undeva din Olanda, sau din Statele Unite, sau din Marea Britanie poate accesa imediat acest site securizat şi să spună: „Uite ce s-a întâmplat în Afganistan. Hai să ţin cont de acest lucru în instruirea mea”.

Cred că trebuie să utilizăm extrem de intens noile mijloace de comunicare în masă. Dar există atât de multe schimbări pe care armata le-a parcurs în ultimii zece ani, uneori doar rezistenţa la schimbare, datorită rezistenţei la schimbare acestea devin o problemă.

Operaţiile complexe precum cea din Afganistan ne obligă să învăţăm rapid. Transformarea NATO are loc acum într-un ritm extrem de ridicat, aşa că sunt foarte sigur că vom reuşi să facem acest lucru. Personal, nu sunt foarte îngrijorat în această privinţă.

Dar mai este, desigur, o altă latură şi anume că trebuie să educăm publicul care utilizează aceste site-uri şi să-l facem să înţeleagă din ce perspectivă sunt scrise aceste blog-uri, deoarece există un pericol foarte evident aici. Tinerii sau tinerele care se află pentru prima dată în viaţă sub foc şi trebuie să răspundă cu foc trăiesc o experienţă atât de puternică şi acest lucru are o însemnătate atât de mare în mintea lor, încât tot ceea ce pun pe un weblog este în totalitate axat pe acest eveniment foarte important.

Şi apoi, desigur, dacă vedem acest lucru scos din context în ţările noastre, el va arăta ca şi când în Afganistan se duce un război 24 de ore din 24, ceea ce nu este adevărat. Munca noastră – reconstrucţia şi stabilizarea – s-a încheiat în proporţie de 90%. Dar se desfăşoară încă operaţii de luptă.

KING: Daţi-mi voie să vă pun o întrebare despre lanţul de comandă, deoarece, în mod evident, la nivelul armatei, ceea ce ştie cineva şi când cineva ştie ceva reprezintă, pentru motive întemeiate, o operaţie strict controlată. Acum când aveţi trupe care se pot afla la cel mai jos nivel în privinţa permisiunii de a oferi informaţii militare, aşa cum spuneaţi, pe website-uri nesecurizate, care pot fi accesate în întreaga lume, cum se încadrează acest lucru într-un lanţ de comandă stabilit în mod foarte strict şi sensibil pentru o anumită operaţie?

VAN LOON: În primul rând, avem cei mai buni militari din lume. Trebuie să fim absolut siguri de acest lucru. Aceştia sunt militari extrem de buni, foarte, foarte profesionişti. Şi am încredere în militarii mei. Nu există niciun motiv să nu am. Desigur, este ceea ce am numit anterior un sistem de management. Trebuie să analizăm modul în care putem fi siguri că dacă ei comit greşeli le spunem: „Hei, probabil nu este prea înţelept, schimbă acest lucru, fă-l mai bine data viitoare”. Aşa că ne concentrăm asupra acestui lucru.

Dar noi cei de la toate nivelurile de comandă trebuie să asigurăm comanda misiunii, ceea ce înseamnă că eu îmi asum responsabilităţile mele, subordonaţii mei colonei îşi asumă responsabilităţile lor şi militarii au propriile lor responsabilităţi. Caporalul strategic, aşa cum este el uneori denumit…ştim că el există, ştim că acţiunile sale au impact imediat, deoarece acolo poate exista o cameră de televiziune, poate exista un politician sau chiar un avocat care îl urmăreşte.

Trebuie, deci, să fim siguri că aceşti caporali strategici au ceea ce este necesar pentru ca noi să avem certitudinea că ei îşi vor îndeplini sarcinile. Şi acest lucru include încrederea în ei când pun ceva pe un weblog.

Aceste website-uri sunt folosite în folosite în scop educativ sau distractiv?

KING: Aş dori să vă adresez aceeaşi întrebare ambilor invitaţi. Credeţi că materialele puse la dispoziţie acum de cei aflaţi în teren, credeţi că acestea sunt percepute în prezent ca având un scop mai curând educativ sau unul mai mult de divertisment?

VAN LOON: Aceasta este o întrebare bună. Am văzut weblog-uri ale militarilor pe care le consider foarte educative, care oferă o bună imagine despre ce se întâmplă şi care permit publicului să se informeze în privinţa realităţii şi a dificultăţii reale a activităţilor. Am văzut de asemenea unele weblog-uri care sunt… mai puţin eficiente în educarea publicului, care sunt înclinate mai mult spre divertisment. Cred că acest caz este asemănător Internetului. Dacă intri pe Internet şi cauţi ceea ce vrei să studiezi, uneori acesta este foarte eficient, dar alteori nu. Şi trebuie să selectezi noile informaţii aşa cum doreşti.

KING: Hayden Hewitt?

HEWITT: Cred că în cazul acestor lucruri trebuie să luăm în calcul nu doar mass media, ci şi audienţa. Este ca în televiziune, o persoană poate prelua un mesaj din ceva, o altă persoană poate să stea aici, să arate cu degetul şi să râdă.

Va exista, deci, întotdeauna cineva care va înţelege ceva dintr-un produs mass media, dar nu poţi garanta că da, acesta este un material video educativ, deoarece unii oameni pur şi simplu nu vor de fapt să înveţe. Dar în opinia mea, cel mai pozitiv aspect al acestor materiale video este că ele arată generaţiei noastre şi generaţiilor mai tinere ce înseamnă cu adevărat războiul, deoarece cred că noi am pierdut multe din vedere în această privinţă.

Ce efecte au acestea asupra misiunilor?

KING: Aceasta a fost o întrebare de follow-up, care este, din punct de vedere al efectului vizionării acestor materiale video, citirii acestor weblog-uri, credeţi că realitatea războiului are un efect asupra sprijinului pentru misiune? Credeţi că oamenii pot să sprijine de fapt mai mult ceea ce facem, ceea ce face NATO în Afganistan, sau să sprijine mai puţin, deoarece ei văd realităţile a ceea ce implică în realitate războiul?

HEWITT: Totul este făcut să fie o sabie cu două tăişuri, nu-i aşa? Cred că dacă oamenii au această părere cosmetizată în privinţa războiului care ne este oferită deseori de presa generalistă, sau de oricine altcineva, atunci ei aud că, ştiţi, luptăm împotriva unui inamic slab şi că suntem cu mult superiori şi vedem materiale video despre bombe aruncate de la mare înălţime. Dar pierdem în continuare militari şi devenim puţin derutaţi.

Cred că aceste materiale video aduc într-un fel acasă realitatea crudă a războiului oamenilor care nu pot experimenta acest lucru sau nu doresc să o facă. Şi, deci, aceasta este realitatea din teren.

Aceasta vă poate oripila şi vă poate determina să nu sprijiniţi războiul, dar cel puţin ştiţi care este situaţia în realitate. Aceştia sunt oameni tineri aflaţi direct sub ameninţarea morţii, morţii iminente. Nu este o bombă ghidată prin laser aruncată de la mai multe mii de metri.

KING: Domnule general, părerea dumneavoastră?

VAN LOON: Există două faţete ale acestui aspect. Una, explică audienţei mai largi care este realitatea pentru militarii din teren despre care se va relata. Nu numai realitatea dură a operaţiei combatante, ci şi ce fac ei pentru a ajuta armata afgană. Modul în care ei cooperează cu armata afgană, felul în care ei contribuie la proiectele de reconstrucţie.

Dar cealaltă faţetă este, desigur, una dintre problemele majore din Afganistan şi anume că avem de a face cu o populaţie care nu poate primi informaţii fără restricţii. Ar trebui să permitem audienţei noastre să primească informaţii fără restricţii şi să-şi formeze o opinie proprie. Şi este în interesul nostru să ne asigurăm că aceste informaţii sunt clare şi cât se poate de uşor de înţeles.

Nu este în interesul nostru să ascundem informaţii şi apoi pur şi simplu… nu cred că ar trebui să facem reclamă în privinţa a ceea ce facem în Afganistan, dar trebuie să ne asigurăm că oamenii înţeleg cât de complicat şi de asemenea cât de incredibil de important este ceea ce facem acolo.

Este audienţa aceeaşi ca în cazul presei generaliste?

KING: Din punct de vedere al audienţei – aţi menţionat amândoi acest lucru – poate că vă pot întreba către cine credeţi că sunt direcţionate aceste informaţii? În mod evident este vorba de sabia cu două tăişuri amintită anterior, pe de o parte, este publicul din ţările occidentale, ţările contributoare cu trupe, care sunt plătitoare de taxe, care plătesc pentru acest război şi, pe de alta, sunt talibanii şi insurgenţii care vor căuta să recruteze mai mulţi luptători inamici.

Domnule Hayden Hewitt, poate îmi permiteţi să mă adresez mai întâi dumneavoastră în această privinţă. Credeţi că audienţele sunt împărţite egal din punctul de vedere al sectorului dumneavoastră sau credeţi că există o audienţă predominantă în anumite ţări?

HEWITT: Există o preferinţă subiectivă predominant occidentală la nivelul audienţei. Nu există nicio îndoială în acest sens. Este un website occidental. Îmi imaginez că, în mod evident, situaţia se inversează în cazul unui website al părţii opuse.

Cred că toate mijloacele de comunicare în masă au o valoare de propagandă. Indiferent dacă ne referim la nivel internaţional sau nu, există o valoare de propagandă şi poţi folosi presa fiecăreia dintre părţi pentru a demonstra orice lucru doreşti.

De exemplu, dacă luăm presa talibană, poţi să foloseşti o parte din aceasta şi să spui, iată…ştiţi, nu-i aşa că ei sunt nişte ucigaşi însetaţi de sânge, dar apoi, pe de altă parte, ţi-ai putea pune întrebarea dacă ei nu sunt nişte luptători curajoşi pentru libertate. În cazul forţelor noastre, forţele occidentale, ai putea spune în mare măsură acelaşi lucru. Poţi folosi orice mass media pentru a demonstra orice lucru vrei, dacă vrei să-l prezinţi deformat. Şi cred că această situaţie reprezintă ceva care continuă să meargă prea departe.

Aşa cum a menţionat domnul general, nu vedem îndeajuns de multe dintre lucrurile pozitive care se fac în Afganistan. De ce nu există acolo o presă de ştiri pe scurt factuală? În zilele noastre, acest fel de promovare prin intermediul noilor mijloace de comunicare în masă nu costă scump. Ar trebui să putem vedea astfel mult mai multe. Şi să-i facem pe oameni să cunoască ce se întâmplă în ţară, deoarece, din ce ştiu aceştia, există o mulţime de lupte, o mulţime de IED-uri, o mulţime de atacuri RPG şi o mulţime de acte violente îndreptate direct asupra persoanelor. Noi nu vedem niciunul dintre aspectele pozitive.

KING: Dar aveţi pe LiveLeak unele materiale video care sunt mai constructive, mai puţin violente şi mai puţin explozive. Credeţi că acestea au acelaşi număr de vizitatori, că oamenii sunt interesaţi la fel de mult de acest fel de aspecte?

HEWITT: Să fim realişti, mai mulţi oameni vor urmări un material video dacă acesta surprinde, de exemplu, o explozie. Este absolut natural. Şi, desigur, lucrul interesant care îmi place la materialele video mai pozitive, este că acestea tind să iniţieze o dezbatere mai interesantă, din punctul meu de vedere. În cazul materialelor video cu schimburi de focuri există o polarizare directă. Oameni pentru, oameni împotrivă, indiferent de partea care prezintă materialul video.

În ceea ce priveşte eforturile de reconstrucţie şi eforturile de menţinere a păcii, dezbaterea tinde să divizeze acea polarizare şi oamenii vor crede că ar putea fi oarecum cinic, sau că a fost ceva regizat, deoarece nu vedem mare lucru din acestea, iar atunci când vezi ocazional astfel de materiale video ciudate te întrebi „De unde a mai apărut ăsta? Chiar se întâmplă asta?” În cadrul acestora este prezentat probabil un militar care oferă dulciuri, dar eu cred că avem nevoie de asigurarea unei mai bune cunoaşteri a aspectelor pozitive pe care NATO le realizează în mod special în Afganistan.

KING: Domnule general, am vorbit despre media generalistă aici. Credeţi că noile mijloace de comunicare în masă reprezintă un instrument complementar, sau că sunt un înlocuitor, şi vă permit acestea să prezentaţi lucruri pentru care presa generalistă s-ar putea să nu aibă un interes prea mare să le acopere?

VAN LOON: Absolut. Ceea ce militarii oferă prin intermediul noilor mijloace de comunicare în masă, prin weblog-urile lor, constituie o sursă suplimentară de informaţii. Dacă putem folosi…fă-o – eu sunt deja reticent în privinţa termenului a folosi, deoarece acesta este ceva natural, acesta este ceva care se întâmplă, informaţia fiind împărtăşită.

Dar aceasta contribuie la lămurirea lucrurilor. Deci, ea permite decidenţilor să analizeze realitatea, prin ce trece un militar, astfel încât înţelegerea pentru această foarte dificilă profesiune se îmbunătăţeşte. Şi dacă apoi o cuplezi la alte mijloace de comunicare în masă, deja ceva mai organizate, foloseşte noile mijloace de comunicare în masă, unde poţi explica de ce este atât de important, unde poţi avea o legătură între varianta afgană despre Afganistan şi cea occidentală. Poţi deci să creezi de fapt legătura dintre cele două şi apoi aceasta devine un instrument foarte eficient.

Şi, desigur, ar trebui să nu cădem niciodată în capcana de a încerca să abuzăm de noile mijloace de comunicare în masă, aşa cum fac în mod deliberat în unele cazuri talibanii. Ei orchestrează unele dintre aceste atacuri IED care sunt acum înregistrate pe benzi video şi vândute apoi. Astfel, dacă aceşti indivizi realizează un material video sângeros interesant ei primesc apoi o mulţime de bani, ceea ce distorsionează semnificaţia întregului conflict.

Dar, desigur, noi trebuie de asemenea să realizăm că se întâmplă acest lucru. Deci, trebuie, de asemenea, să începem să ne înarmăm împotriva acestuia, cum discreditezi apoi aceste informaţii? Cum reacţionezi la ceva care se întâmplă în noile mijloace de comunicare în masă?

Suntem foarte buni când reacţionăm la ceea ce se întâmplă în presa tradiţională, dar încă ne luptăm să asigurăm o reacţie la ceea ce se întâmplă la nivelul noilor mijloace de comunicare în masă.

KING: Iar dumneavoastră, domnule Hayden Hewitt, puteţi să ne explicaţi ce fel de legături aţi avut cu presa generalistă? Cum v-a folosit aceasta, dacă v-a folosit?

HEWITT: Din ce mi s-a spus, din câte am discutat cu oameni din domeniul presei, multe dintre principalele redacţii de ştiri accesează site-ul frecvent şi dacă văd ceva interesant contactează probabil persoana care a încărcat informaţiile sau preiau pur şi simplu materialul.

Cred că problema cu presa generalistă este că aceasta este obiectul presiunilor la care noi nu suntem supuşi. Este foarte uşor să o descriem ca pe un monstru mare şi rău, care este 100% rău. Dar nu este de loc aşa. Aceasta este supusă la presiuni comerciale, presiuni politice, pe care noi nu le resimţim. Ea are atât de multe teme pe care le poate relata numai într-un interval de timp dat. Noi nu avem o astfel de restricţie.

Şi este cu mult mai uşor ca noi să fim văzuţi drept obiectivi, întrucât nu avem ca ţintă o audienţă anume, lucru de care aceasta trebuie să ţină cont în mod real, datorită însăşi naturii televiziunii comerciale.

Unii dintre reprezentanţii presei generaliste sunt oameni deosebiţi. Am avut de a face cu unii şi ei au fost cu adevărat foarte direcţi. Şi alţii se simt oarecum ameninţaţi de Internet şi de noile mijloace de comunicare în masă şi au arătat clar acest lucru prin întărirea celor spuse despre site. Este acelaşi lucru ca şi când ai avea de a face cu orice corporaţie cu adevărat mare.

KING: Credeţi că va exista vreo fuzionare sau că, în acest moment, este vorba încă de traiectorii paralele?

HEWITT: Cred că Internetul şi noile mijloace de comunicare în masă vor deveni mai organizate. Multe site-uri vor deveni mai corporatiste. Consider că presa generalistă are încă mult de lucru pentru a renunţa la ceea ce este excedentar şi pentru a ajunge în punctul în care va putea să acţioneze în lumea noilor mijloace de comunicare în masă, dacă doreşte cu adevărat acest lucru.

Le văd mai mult ca pe două curente diferite de informaţii. Nu cred că trebuie să ne gândim la presa generalistă ca la un adversar în cadrul unei competiţii, sau ca la orice altceva de acest gen, sau chiar la nevoia de a fuziona. Acestea sunt două curente total separate. Presa generalistă poate reprezenta o modalitate deosebită de a aduce lucruri noi în atenţia oamenilor. Ea se poate reorienta spre noile mijloace de comunicare în masă atunci când va dori să lămurească un anumit detaliu sau caz.

Există pericolul apariţiei unei „oboseli” în privinţa informaţiilor?

KING: Pot să vă întreb pe amândoi despre un aspect care a fost ridicat, acela că informaţiile sunt acum evident cu mult mai ample, cu mult mai libere şi cu mult mai frecvente decât cu 10, 15 ani în urmă? De asemenea avem un război în Afganistan, aşa că acolo este o temă fierbinte de acoperit.

Sunteţi îngrijoraţi, şi vă voi întreba pe dumneavoastră domnule general mai întâi, sunteţi îngrijoraţi de pericolul unei „oboseli” în privinţa informaţiilor şi a furnizării unui volum atât de mare de informaţii încât acest lucru ar putea să producă în cele din urmă un fel de pierdere a sensibilităţii faţă de război?

VAN LOON: Desigur că există. Apropo, cred că vedeţi că, în cazul multor zone de conflict, după un timp, în mod cert presa generalistă îşi pierde interesul. Acest lucru se întâmplă. Nu cred că acelaşi lucru se va întâmpla în Afganistan în viitorul foarte apropiat, deoarece acum sunt în mod cert mult prea multe de făcut în perioada următoare.

Dar, de asemenea, acolo noile mijloace de comunicare în masă vor oferi o sursă suplimentară de informaţii, un alt loc în care putem să privim în perspectivă.

Totodată, aş sugera că pentru procesul decizional, în mediul în care ne aflăm acum, volumul de informaţii, dar în special zona din care avem nevoie de informaţii, a devenit cu mult mai diversificat. În timp ce, în trecut aveam nevoie de fapt să ştim unde este inamicul şi unde suntem noi. Acest lucru nu mai corespunde îndeajuns. Trebuie să ştiu totul despre populaţie, ce o motivează. Trebuie să ştiu ce încarcă pe weblog-uri adversarii noştri, astfel încât să pot înţelege de fapt care este impactul asupra populaţiei.

Trebuie să ştiu ce fac ONG-urile pentru ca să fiu sigur de fapt că operaţiile noastre nu acţionează împotriva cursului. Există, deci, de departe o mai mare nevoie pentru o mai mare perspectivă în privinţa informaţiilor, pe de o parte, şi acest lucru înseamnă automat, de asemenea, că va trebui să ne concentrăm asupra propriului nostru nivel. Am spus înainte că nu mai beneficiem de luxul ca un general să se poată implica în ceea ce face un militar din teren, deoarece acesta are alte domenii cărora trebuie acorde atenţie.

Trebuie, deci, să avem încredere că militarii şi comandanţii lor de plutoane vor face ceea ce trebuie. Să ne asigurăm că ei înţeleg de asemenea această sarcină. Şi acest lucru devine mult mai asemănător societăţii din jurul nostru, devine foarte diversificat.

KING: Domnule Hayden Hewitt, pericolul unei „oboseli” în privinţa informaţiilor?

HEWITT: Cred că probabilitatea ar fi mai mare dacă materialele publicate în fiecare zi ar fi toate lustruite şi cosmetizate. Cred că materialele militarilor sunt mult mai personale. Este mai mult vorba de opinii personale, care relevă o experienţă personală, şi oamenii pot să vadă zilnic ceva nou de la o altă persoană, o perspectivă diferită din partea diferitelor persoane. Nu sunt, deci, prea îngrijorat despre vreo „oboseală” în ceea ce priveşte noile mijloace de comunicare în masă.

Pot noile mijloace de comunicare în masă să ofere beneficii Afganistanului?

KING: Domnule general van Loon, aş dori să vă pun o întrebare privind societatea despre care vorbim, menţionată de dumneavoastră. În mod evident sunt rate înalte ale analfabetismului în Afganistan. Aprovizionarea cu electricitate este nesigură uneori. Cu alte cuvinte, accesul la Internet este precar.

Cât de mult pot beneficia afganii din ţară de aceste noi mijloace de comunicare în masă, de dezvoltarea lor?

VAN LOON: În prezent, aproape de loc. Rata analfabetismului este de 80%. Cel mai important lucru care poate produce o schimbare fundamentală în Afganistan este educaţia… deoarece atunci oamenii pot să caute cu adevărat informaţii, ei pot aduna informaţii. Şi dacă poţi să-ţi aduni propriile informaţii, poţi să-ţi formezi propriile opinii şi acest lucru face mult mai greu ca grupuri întregi de oameni să devină terorişti, ademeniţi de cuvinte aproape goale.

Trebuie, deci, să ne asigurăm că există acces la informaţie şi primul pas în acest sens este, în mod, evident educaţia. Şi până când se va întâmpla acest lucru, orice putem face pentru a-i ajuta pe oameni să adune informaţii este enorm de util.

De exemplu, furnizarea de aparate de radio. Simplele aparate de radio, alimentate uneori de la un mic generator sau de la baterii sunt extrem de utile. Deoarece atunci oamenii pot asculta alţi oameni care îşi exprimă opiniile lor şi pot să-şi formeze propriile opinii.

Ce sfaturi putem oferi pentru a face acest lucru mai bine?

KING: Şi, domnule Hayden Hewitt, aş dori să închei interviul cu o întrebare despre diferitele materiale video de pe LiveLeak. Desigur că le vedeţi pe cele ale insurgenţilor, talibanilor sau apropiaţilor lor şi le-aţi văzut şi pe cele furnizate de militari. Acest lucru vă recomandă pentru a oferi sfaturi militarilor privind modul în care ar putea spori eficacitatea materialelor lor video. Ce sfaturi le-aţi da?

HEWITT: Păi, este foarte greu să compari cele două categorii, deoarece talibanii produc materiale video potrivite perfect pentru publicul lor ţintă. Spre deosebire de propaganda din trecut, acum nu mai este cazul să ni se vorbească sau să se creeze o stare de frică în general sau orice lucru de acest gen, ci de a vorbi cu oameni care cred deja în ceva şi de a consolida pe cât posibil acel sprijin.

Astfel, ei produc acele materiale video pentru acea audienţă ţintă.

Cred că noi trebuie să facem, de fapt, ţările occidentale trebuie să facă ceea ce va fi mult mai dificil. Ţările occidentale au un acces de departe mai mare la informaţii. Noi ştim mult mai bine cum funcţionează propaganda ca un întreg. Noi ştim mai bine cum funcţionează propaganda şi suntem mai imuni la aceasta.

Cred că trebuie pur şi simplu să existe un anumit nivel de transparenţă şi de deschidere în cadrul securităţii operaţionale şi al aspectelor de acea natură, deoarece oamenii aşteaptă acest lucru şi ei ştiu când nu îl primesc. Şi, deşi s-ar putea să nu se producă o revoluţie cauza lui, acesta sporeşte elementele generatoare de neîncredere.

Deci, încă odată, este vorba pur şi simplu de deschidere. Şi transparenţa, acolo unde este posibil, va reprezenta ce mai bună cale de abordare a noilor mijloace de comunicare în masă, desigur din punctul de vedere al NATO, dacă dorim să avansăm în ceea ce poate fi mai bine definit ca războiul digital online.

KING: Vreo replică, domnule general?

VAN LOON: Sunt total de acord.

KING: Bine. Domnule general van Loon, domnule Hayden Hewitt, vă mulţumesc foarte mult.

Participaţi aici:    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink