Interviu
Nikola Radovanoviæ: ministrul bosniac al apărării
 


Nikola Radovanoviæ a devenit primul ministru al apărării al întregii Bosnii-Herțegovina, la 15 martie 2004. În această calitate, el supervizează reforma forțelor armate și a structurilor de apărare la nivel național. Este sârb și are 44 de ani. A fost militar profesionist in Armata Populară Iugoslavă înainte de izbucnirea ostilităților din Bosnia-Herțegovina în 1992. În timpul războiului bosniac, și-a desfășurat activitatea în Armata Sârbă Bosniacă și a rămas în serviciul activ al acestei armate până în 2000, când a intrat în ministerul bosniac al afacerilor externe. La ministerul de externe, a condus Secția pentru Pace și Securitate din cadrul Departamentului pentru Relații Multilaterale.

Care sunt principalele provocări de securitate în cazul Bosniei-Herțegovina?

Bosnia-Herțegovina este un stat european și ne aflăm la începutul secolului XXI. De aceea, pe de o parte, Bosnia-Herțegovina se confruntă cu așa numitele amenințări și provocări moderne care sunt similare pentru toate țările de pe acest continent. Acestea sunt amenințări constituite de crima organizată, corupție, traficul ilegal, terorism și proliferarea armelor de distrugere în masă. Pe de altă parte, Bosnia-Herțegovina reprezintă un caz special, deoarece este o țară în care a avut loc un război. Ea parcurge o tranziție economică, instituțiile sale interne sunt slabe și găzduiește o prezență străină militară și civilă puternică sub mandat ONU. În acest context, principala provocare de securitate o reprezintă integrarea lentă a Bosniei-Herțegovina în structurile europene și euro-atlantice. Ca ministru al apărării, pot să spun cu siguranță că amenințarea militară tradițională nu mai reprezintă o problemă majoră în Bosnia-Herțegovina.

Cum sunt organizate în prezent forțele armate ale Bosniei-Herțegovina și care este procentul din PIB cheltuit pentru apărare?

Forțele armate ale Bosniei-Herțegovina cuprind instituții ale apărării la nivelul statului, precum și la nivelul entităților. La nivelul statului, există acum un Minister al Apărării al Bosniei-Herțegovina, un Stat Major Întrunit al Bosniei-Herțegovina și un Comandament Operațional. Instituțiile la nivelul entităților sunt în prezent subordonate instituțiilor la nivelul statului, iar parlamentul bosniac supervizează structurile apărării.

Forțele armate au un efectiv de 12.000 de militari profesioniști și aproximativ 60.000 de rezerviști. De asemenea, în fiecare an există până la 10.000 de militari în termen. Raportul de forțe dintre Federație și Republica Srpska este de 2 la 1. Aceasta înseamnă că Federația are 8.000 de militari, iar Republica Srpska 4.000. Mai mult sau mai puțin, același raport se aplică și în cazul rezerviștilor și al generalilor. În prezent vorbim despre Armata Republicii Srpska și Armata Federației Bosnia-Herțegovina ca despre două elemente ale Forțelor Armate ale Bosniei-Herțegovina. Dar există din ce în ce mai multe elemente care mai curând unesc decât divizează. De exemplu, avem acum o lege privind apărarea și un lanț întreg de politici care acoperă domenii cum ar fi managementul resurselor și personalului, instruirea și doctrina, care fie sunt deja puse în aplicare pe peste tot, fie vor fi în curând. Putem încă identifica unele diferențe, dar elementele comune sunt din ce în ce mai numeroase.

Procentul din PIB pentru apărare a scăzut semnificativ în ultimii ani, dar valoarea sa de 3,2% este încă prea mare. Totodată, datorită reformelor, este de așteptat să fie realizate alte economii și să crească PIB-ul și cred că, într-un timp foarte scurt, procentul alocat apărării va scădea la nivelul european obișnuit de 2% din PIB sau chiar la mai puțin.

O unitate bosniacă mixtă va fi formată pentru a participa la ceremonia preluării de către EUFOR a misiunii SFOR, la 2 decembrie. Cum este structurată aceasta?

O unitate onorifică este formată în prezent pentru a deveni prima unitate mixtă permanentă. Deoarece este o unitate onorifică, aceasta a fost concepută conform structurii Bosniei-Herțegovina însăși. Astfel, aceasta cuprinde trei plutoane, compuse din militarii entităților constituente ale acestei țări. În plus, aceasta are o orchestră și o secție specială pentru escortarea drapelului. În total, vor fi peste 60 de ofițeri și soldați.

Ce reforme militare sunt în curs de desfășurare și ce alte reforme sunt planificate?

Ne aflăm în primul an de implementare a probabil celor mai ambițioase și comprehensive reforme în toate domeniile de după intrarea în vigoare a Acordului de Pace de la Dayton în Bosnia-Herțegovina. Aceste reforme au oferit președintelui Bosniei-Herțegovina funcția de comandant suprem al forțelor noastre armate. Restructurăm instituțiile la nivelul statului în acest domeniu și plasăm structurile militare sub control democratic. De asemenea reducem personalul, bazele militare și stocurile de armament și muniție. Și restructurăm politicile și strategiile comune pentru gestionarea sistemului, în special în domeniul managementului resurselor și al logisticii. Un alt domeniu important al reformei este cel al informațiilor militare.

Ca ministru al apărării, doresc să continui și să văd implementat în cursul anului 2005 acest set de reforme deja convenit. În plus, prevăd că în această perioadă vom identifica următorii pași pe care trebuie să-i întreprindem. Este deja evident că profesionalizarea și specializarea vor deveni teme din ce în ce mai importante în următorii ani. Nu vom mai avea nevoie de așa mulți conducători de tancuri sau tunari în viitor și va trebui să investim în formarea deprinderilor care sunt mai necesare pentru combaterea amenințărilor de securitate moderne. Dar pentru moment, vom acționa în vederea implementării reformelor care au fost deja convenite.


Ce asistență militară îi este în prezent furnizată Bosniei-Herțegovina de către țările vecine și în ce cadru?

La nivel ministerelor apărării, cooperarea este bună acum în întreaga regiune. Aceasta reprezintă o realizare relativ recentă de care beneficiază atât țările din regiune, cât și comunitatea internațională în general. Folosim întâlnirile la nivelul miniștrilor pentru a schimba informații despre procesul integrării în Parteneriatul pentru Pace și NATO și consider că este extrem de util să învățăm de la țări precum Croația, Ungaria și România, care au parcurs o mare parte a acestui drum. De altfel, am identificat mai multe domenii de cooperare. Acestea includ dialogul la nivel politic și militar înalt și schimbul de informații, precum și instruirea și inițiativele în domeniul educației la nivel regional.

Cea mai vizibilă manifestare a cooperării regionale la dispoziția Bosniei-Herțegovina este probabil Centrul Regional pentru Verificarea Controlului Armamentelor și Asistența de Implementare din Zagreb, Croația. În Sarajevo, am înființat un Centru de Instruire pentru Operațiile în Sprijinul Păcii. Centrul este important pentru Bosnia-Herțegovina, dar credem că este de asemenea o instituție importantă la nivel regional. Acesta este important pentru Bosnia-Herțegovina deoarece nu există nici o altă instituție care să asigure instruirea la nivelul statului, și apreciem că el constituie o oportunitate pentru pregătirea profesională a ofițerilor. Dar 25% din cei care urmează diferitele programe vin din întreaga regiune. Centrul ar trebui să fie recunoscut de ONU, astfel încât absolvenții cursurilor să primească certificate care să le permită să participe în misiunile de menținere a păcii ale ONU sau ale altor organizații.


Ce programe de cooperare cu NATO există în prezent?

Situația în care ne aflăm este una deosebită, deoarece nu suntem incluși în programul PfP. Totuși cooperăm cu NATO în cadrul Programului de Cooperare în Domeniul Securității, care este axat pe desfășurarea unor seminare pentru perfecționarea pregătirii profesionale. Unele dintre acestea sunt găzduite de Școala SHAPE din Oberammergau, Germania. Altele au loc în Bosnia-Herțegovina. În același timp, știm că într-o zi vom adera la PfP și, de aceea, anticipăm că domeniile de cooperare se vor înmulți foarte curând.

Ce va însemna pentru Bosnia-Herțegovina aderarea la Parteneriatul pentru Pace?

Includerea în Parteneriatul pentru Pace va fi importantă atât pentru modul în care Bosnia-Herțegovina se auto-evaluează, cât și pentru modul în care o privesc alții. De fapt, aceasta va constitui un semnal că Bosnia-Herțegovina a devenit un membru credibil al comunității internaționale. Prin dobândirea statutului de țară parteneră a NATO, va fi parcursă o bună bucată a drumului către asigurarea unu viitor democratic, sigur și mai prosper. În ceea ce privește aspectele practice, apartenența la PfP va oferi de asemenea accesul la mai multe programe și activități de instruire, care vor accelera eforturile noastre pentru construirea stabilității.

Având în vedere că aderarea la Parteneriatul pentru Pace depinde într-o mare măsură de cooperarea pentru arestarea lui Radovan Karadzic, de ce autoritățile din Republica Srpska nu adoptă o atitudine mai cooperantă?

Cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie de la Haga reprezintă cea mai importantă precondiție pe care Bosnia-Herțegovina trebuie să o îndeplinească pentru a adera la Parteneriatul pentru Pace, iar Republica Srpska nu a fost destul de cooperantă. Acesta este un adevăr. Motivele pentru lipsa de cooperare sunt numeroase și complexe. Totuși, se poate spune că acestea depind de comportamentul fiecărui individ. Personal consider că este foarte important ca acest ultim obstacol în calea aderării Bosniei-Herțegovina la Parteneriatul pentru Pace să fie înlăturat cât mai curând posibil. În ceea ce privește partea pozitivă a lucrurilor, cred că un nou climat politic prinde contur în Bosnia-Herțegovina și Republica Srpska și că există o mai mare înțelegere a importanței a acestei chestiuni și o mai mare voință politică pentru a o rezolva.

Cât de greu le vine militarilor croați, musulmani și sârbi să coopereze acum, având în vedere că mulți dintre ei au luptat unii împotriva celorlalți cu mai puțin de un deceniu în urmă?

Nu pot spune că nu există probleme. Totuși, problemele sunt în mod semnificativ mai mici decât ne-am putea aștepta, în special când comparăm Bosnia-Herțegovina cu alte țări aflate în perioada de după încheierea conflictelor, fie în Europa de Sud, fie altundeva în lume. Într-adevăr, în întreaga lor istorie, bosniacii au demonstrat de multe ori o capacitate remarcabilă de a lucra împreună. Aceasta este cheia. Totodată, procesul de reformă contribuie la construirea mecanismelor prin care putem trăi și munci împreună.

Este în prezent războiul de neconceput în Bosnia-Herțegovina, sau ar putea izbucni din nou?

Întreaga mea activitate și a colegilor mei pleacă de la premisa că războiul este de domeniul trecutului. Sper că generația mea este ultima din această țară care a trebuit să treacă printr-o astfel de experiență.

Care este opinia dumneavoastră privind încheierea SFOR și dislocarea EUFOR?

Cred că acest lucru reprezintă o oportunitate pentru Bosnia-Herțegovina, care ne va ajuta să ne apropriem de realizarea scopului nostru final, aderarea la NATO. SFOR a avut un succes extrem de mare. A creat un mediu sigur și ne-a permis să atingem nivelul stabilității de care ne bucurăm astăzi. Totuși, acum depinde din ce în ce mai mult de instituțiile bosniace să își asume responsabilitatea pentru procesul de pace și să se gândească la viitorul țării noastre, dincolo de prezența militară și civilă străină. Trebuie să preluăm controlul asupra propriului nostru destin. Procesul prin care EUFOR preia misiunea SFOR contribuie la concentrarea atenției asupra Bosniei-Herțegovina. EUFOR ar trebui să fie ultima prezență militară sub mandat ONU în această țară și probabil se va încheia într-un viitor nu prea îndepărtat. În ceea ce privește aspectele practice, sper să stabilesc relații bune de cooperare cu structurile militare ale Uniunii Europene și sunt bucuros că un stat major al NATO va rămâne la Sarajevo pentru a contribui la accelerarea eforturilor noastre de realizare a reformei.

Cum ar putea contribui Bosnia-Herțegovina la întărirea securității în Europa de Sud-est și dincolo de aceasta?

Securitatea este totul în Balcani. În absența securității regionale nu poate exista securitate pentru nici o țară în mod individual. Bosnia-Herțegovina reprezintă din multe puncte de vedere un microcosmos al întregii regiuni, prin diversitatea sa culturală, etnică și religioasă. Mulți privesc această diversitate ca pe un handicap. Dar eu consider că acesta poate fi un avantaj și că diversitatea noastră trebuie interpretată ca un atu și o punte către alte țări. În privința aspectelor practice, putem contribui cel mai mult la stabilitatea regiunii prin menținerea ritmului reformei și prin asigurarea faptului că nu reprezentăm o sursă de instabilitate, ci mai curând o sursă de stabilitate și securitate. De asemenea, am decis să ne pregătim forțele pentru a putea juca un rol activ în viitoarele operații de menținere a păcii oriunde în lume.