Protecţionismul: pe cine protejează acesta de fapt?

Curba declinului financiar la nivel mondial ar putea fi martora unei deplasări spre un naţionalism economic

(Reuters)

Peter Holmes analizează dacă amestecul exploziv de protecţionism, extremism şi conflict din anii '30 ai secolului trecut s-ar putea repeta în contextul actualei crize financiare.

În opinia multor economişti, coşmarul politic din anii '30 ai secolului trecut a fost cauzat de auto-izolarea în protecţionism. Aceasta a accentuat depresiunea, printr-un comerţ în cădere liberă, conducând la şomaj şi, în cele din urmă, la apariţia agresiunii fasciste.

Economiştii şi istoricii au făcut o legătură între aspectele economice şi conflictele rezultate în diferite perioade. Adam Tooze susţine că expansionismul nazist a avut o motivaţie economică. Alţii sugerează că blocada SUA împotriva Japoniei a constituit în mare măsură cauza declanşării conflictului dintre cele două ţări.

Vechea zicală potrivit căreia „dacă mărfurile nu traversează frontierele, atunci o vor face în locul lor militarii” a devenit forţa motrice a înfiinţării GATT şi UE.

Vechea zicală potrivit căreia „dacă mărfurile nu traversează frontierele, atunci o vor face în locul lor militarii” a devenit forţa motrice a înfiinţării GATT şi UE. Cea de a doua a început prin crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, în vederea gestionării în comun a resurselor pentru a căror adjudecare Franţa şi Germania se luptaseră întotdeauna între ele.

Dar scepticii, care acceptă, totuşi, că instabilitatea are cauze economice, privesc protecţionismul doar ca pe un simplu rău secundar. Într-o recentă prelegere susţinută la Londra, economistul Paul Krugman, câştigător al Premiului Nobel, s-a referit la „nobila minciună” că depresiunea din anii '30 ai secolului trecut a fost cauzată de protecţionism. El a susţinut că această criză a fost generată de macro-politicile deflaţioniste şi că ieşirea din actuala criză se poate face prin stimulente fiscale.

Wikipedia

Ar putea genera protecţionismul în domeniul comerţului o depresiune de tipul celei din anii '30 ai secolului trecut?

Impactul la scară largă al crizei asupra comerţului nu poate fi negat. De fapt, colapsul la nivelul comerţului şi producţiei de după 2007 a urmat un model care a continuat să existe din 1929. De asemenea, nu putem nega faptul că protecţionismul reprezintă un pericol. Dar ceea ce generează încredere, dar şi spaimă, este cât de mult a scăzut comerţul în lipsa recurgerii masive la protecţionism.

Partea generatoare de încredere este reprezentată de nou lansata avertizare a Comerţului Global (http://www.globaltradealert.org), care conţine mai puţine măsuri protecţioniste întreprinse de ţările implicate în comerţ decât ar fi putut crede cineva.

Partea înspăimântătoare este cât de mult şi rapid a scăzut comerţul. Exporturile din mai ale Chinei erau cu 26% mai mici în comparaţie cu aceeaşi lună a anului trecut. Exporturile Indiei erau cu 30% mai scăzute decât în anul precedent (deşi, rata scăderii se diminuează). Până în prezent, cea mai mare parte a protecţiei s-a realizat după reguli, de exemplu printr-o protecţie mai mult sau mai puţin compatibilă din punctul de vedere al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO), care a respectat litera, dacă nu spiritul regulilor scrise ale WTO.

Krugman a fost de acord cu Peter Sutherland (fost director general al WTO) că promovarea ideii comerţului liber depinde, în primul rând, de aspectele sistemice şi potenţial legate de securitate. Sistemul WTO constituie cel mai important exemplu al aplicării principiilor de drept în relaţiile internaţionale. Punerea în primejdie a acestuia ar reprezenta mai mult decât o pierdere a realizărilor obţinute prin specializarea economică.

De departe, cea mai mare ameninţare ar fi, în mod evident, în China. Şomajul se îndrepta deja în ianuarie spre cel mai înalt nivel atins vreodată

Protecţionismului poate ameninţa regimurile bazate pe regulile globale emergente spre care ne îndreptăm. Dar colapsul la nivelul comerţului însuşi generează ameninţări la adresa stabilităţii şi, de aceea, potenţial, la adresa securităţii.

De departe, cea mai mare ameninţare ar fi, în mod evident, în China. Şomajul se îndrepta deja în ianuarie spre cel mai înalt nivel atins vreodată şi există informaţii că absolvenţii din acest an ai universităţilor întâmpină dificultăţi în încercarea de a-şi găsi un loc de muncă. China creşte în continuare, dar trebuie să menţină o creştere anuală de peste 6% din PIB (Produsul Intern Brut) pentru a evita sporirea şomajului.

China a abandonat protecţionismul şi a adoptat o politică fiscală expansionistă. Am auzit odată remarca unui consilier guvernamental chinez: „Noi toţi am învăţat lecţiile anilor '30 ai secolului trecut, nu-i aşa?”.

Reuters

În China, şomajul se află la cel mai ridicat nivel atins vreodată, generând o potenţială ameninţare la adresa stabilităţii şi a securităţii

Dar în cazul în care criza se extinde şi conduce la mişcări sociale persistente, partidul comunist va fi, în mod clar, presat să adopte o linie dură, atât pentru a suprima dizidenţa, cât şi pentru a-şi regândi strategia de comerţ deschis şi celelalte măsuri de liberalizare economică.

Este greu de spus dacă noua putere financiară a Chinei va împinge această ţară spre o ciocnire cu SUA. Se pare că Beijing-ul are prea puţine opţiuni în afara celei de a-şi menţine posesia asupra dolarilor săi, dar dacă această situaţie va genera o frustrare serioasă, atunci se va produce o ruptură politică. Organizaţia de Cooperare de la Shanghai, care reuneşte Rusia, China şi Asia Centrală, ar putea juca un rol important, dacă Iranul aderă la aceasta, după cum se intenţionează.

La nivelul celorlalte ţări BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China), impactul crizei este mai complex. Brazilia are un sistem financiar mai conservator şi este mai puţin influenţată de comerţul internaţional. Dar producţia sa industrială a înregistrat o cădere abruptă la sfârşitul lui 2008.

Rusia este mai curând afectată de preţul petrolului, decât de volumul exporturilor industriale – şi, potenţial, de instabilitatea financiară. Impactul intern ar putea avea consecinţe în plan extern.

În pofida scăderii exporturilor sale, India este mai puţin expusă din punct de vedere financiar. Dar ar putea exista un feedback al crizei la nivelul diferitelor mişcări separatiste ale Indiei, care să conducă la instabilitate în plan extern. Pare mai puţin probabil ca acest lucru să fie legat de protecţionism.

Pakistanul ar putea fi şi mai vulnerabil. Industria sa se simte ameninţată de perspectiva unui acord de liber schimb între UE şi India şi s-ar putea produce o ruptură politică directă, dacă UE nu este capabilă să răspundă la dorinţa Pakistanului de a beneficia de deschiderea unui fel de piaţă paralelă.

Alte regiuni foarte vulnerabile se află în Mediterana de Sud. Algeria are o poziţie similară Rusiei. Fundamentalismul islamic poate fi alimentat de existenţa unui număr mare de tineri şomeri, în special atunci când grupurile islamice oferă singurul ajutor pentru subzistenţă.

Fiind de acord cu Krugman, opinia mea referitoare la această situaţie este că scenariile de groază cele mai pesimiste par mai puţin probabile decât erau în urmă cu şase luni. Lucrurile s-ar putea foarte bine să se înrăutăţească, dar declinul accentuat se reduce (de exemplu, există informaţii că investiţiile au crescut în China, în mai).

Krugman a spus, de asemenea, că s-ar putea să avem nevoie de mai multe stimulente financiare. Dacă o macro-politică de succes poate fi găsită folosind instrumentele existente, am putea să evităm cel mai rău stimulent fiscal cu putinţă: reînarmarea. Dar, în prezent, se pare că va fi mai multă presiune pentru reducerea, decât pentru creşterea, cheltuielilor militare (cel puţin în Occident), după ce va fi depăşit stadiul cel mai dificil.

Un protecţionism sever de genul celui din tipul anilor '30 ai secolului trecut ar putea răsuci încă odată cuţitul în rană din punct de vedere economic şi ar putea reprezenta un pericol de temut din perspectivă politică

Instabilitatea economică deţine potenţialul de a conduce la creşterea naţionalismului economic şi, probabil, a naţionalismului politic, având astfel potenţialul de a genera conflicte. În perioada în care a fost scris acest material, vocile protecţionismului au fost mai puternice în SUA decât în Europa, dar există un potenţial semnificativ pentru apariţia divergenţelor politice. Pentru moment, retorica referitoare la cooperare continuă.

Această criză ar putea avea efecte disproporţionate asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi ar putea să destabilizeze şi mai mult ţări deja instabile, dar importante din punct de vedere strategic, precum Pakistanul. Şi realinierea puterii economice globale, evidenţiată clar de criză, are implicaţii asupra echilibrului strategic global.

În esenţă, criza are un potenţial deosebit de a genera instabilitate politică internă în întreaga lume. Comerţul a fost deja puternic lovit. Un protecţionism sever de genul celui din tipul anilor '30 ai secolului trecut ar putea răsuci încă odată cuţitul în rană din punct de vedere economic şi ar putea reprezenta un pericol de temut din perspectivă politică. Dar această situaţie poate fi, probabil, combătută, dacă (şi există un mare dacă) poate fi controlată macro-dimensiunea crizei.

Participaţi aici:    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink