LIMBA
Datorită traducerilor, ediţia online în limba română a Revistei NATO apare la aproximativ două săptămâni după varianta în limba engleză.
DESPRE REVISTA NATO
POLITICA EDITORIALĂ
INFORMAŢII COPYRIGHT
COLECTIVUL DE REDACŢIE
 RSS
TRIMITEŢI ACEST ARTICOL UNUI PRIETEN
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA NATO
  

Noul Concept Strategic al NATO: O perspectivă parlamentară

Mediul strategic şi Alianţa însăşi s-au schimbat mult după ce actualul Concept Strategic a fost adoptat cu zece ani în urmă. Jan Petersen crede că legăturile NATO cu dezvoltarea, elementele sale ne-militare şi domeniile pe care le acoperă ar trebui clarificate.

În 1999, terorismul de abia a fost menţionat, NATO nici măcar nu se gândise la vreo misiune în afara ariei sale tradiţionale atât de ambiţioasă precum cea din Afganistan, iar procesul nostru de extindere se afla doar la început.

Dar în 2001, Alianţa a invocat Articolul 5 pentru prima dată, în răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie. În 2003, ea se angajase deja în cea mai dificilă operaţie a sa în afara ariei tradiţionale, în Afganistan. NATO a mers mai departe, prin primirea a zece noi membri şi crearea de noi structuri, parteneriate şi iniţiative, precum Consiliul NATO-Rusia. NATO păstrează o „uşă deschisă” pentru noi membri şi parteneri, iar relaţiile sale cu vecinii şi alte organizaţii internaţionale evoluează în continuare.

NATO este o alianţă a democraţiilor, iar parlamentele şi membrii acestora reprezintă, în primul rând, canale de comunicare între cetăţenii ţărilor membre NATO şi conducerea Alianţei. Parlamentarii sunt cei care trebuie deseori să explice electoratului lor de ce resursele limitate aflate la dispoziţie sunt alocate pentru securitate şi de ce este aşa important să se rişte viaţa militarilor în operaţii desfăşurate la mari distanţe.

Din aceste motive, cred că noul Concept Strategic ar trebui să abordeze unele dintre aspectele care îi preocupă pe parlamentarii din ţările NATO. Adunarea Parlamentară NATO îşi elaborează comentariile privind noul Concept Strategic, iar eu am privilegiul de a fi Raportorul Special pentru acest proiect.

Noul Concept Strategic va constitui un document fundamental, care va oferi Alianţei liniile directoare. Totuşi, în acelaşi timp, acesta trebuie să fie uşor de citit şi să prezinte, într-un limbaj ne-echivoc, valorile Alianţei, precum şi ameninţările cărora trebuie să le facem faţă.

De asemenea, el trebuie să facă primii paşi în dezvoltarea conceptelor care vor permite Alianţei să devină o organizaţie mai flexibilă, mai capabilă să răspundă la provocările emergente. Comentariile mele de aici nu reflectă în mod necesar opiniile tuturor membrilor Adunării, dar cred că mulţi, dacă nu chiar cei mai mulţi, dintre colegii mei le vor împărtăşi.

Nu le putem cere cetăţenilor noştri să sprijine misiunile Alianţei dacă nu clarificăm care este raţiunea existenţei NATO. Datorăm acest lucru opiniei publice şi, în special, instituţiilor noastre militare naţionale, pentru că trebuie să spunem clar care sunt provocările cu care ne confruntăm şi modul în care intenţionăm să micşorăm riscul presupus de acestea.

Orice analiză a literaturii de specialitate privind afacerile strategice va evidenţia o gamă largă de aspecte care se află în sfera securităţii. Aceasta cuprinde preocupările în domeniul mediului, terorismul, proliferarea, securitatea informaţiilor, securitatea energetică şi altele.

Noul Concept Strategic ar trebui să confirme existenţa unei legături strânse între securitate şi dezvoltare şi să tragă concluziile necesare privind planificarea şi dislocarea forţelor armate ale Alianţei.

Se manifestă, de asemenea, un consens solid în privinţa faptului că nu există soluţii pur militare la provocările strategice cu care ne confruntăm. Observăm acest lucru în Afganistan, unde aspectele militare reprezintă o componentă necesară, dar nu suficientă, a unei soluţii cuprinzătoare.

Noul Concept Strategic ar trebui să confirme existenţa unei legături strânse între securitate şi dezvoltare şi să tragă concluziile necesare privind planificarea şi dislocarea forţelor armate ale Alianţei. Această legătură solicită cea mai strânsă cooperare posibilă între autorităţile politice şi militare, pentru planificarea şi execuţia misiunilor desfăşurate la mari distanţe. De asemenea, ea presupune încurajarea unor contacte mai strânse şi a implicării organizaţiilor ne-guvernamentale.

Totuşi, în ultimă instanţă, NATO reprezintă o alianţă politică şi militară. Ar trebui să analizăm cu atenţie rolul pe care NATO ar trebui să-l joace în abordarea provocărilor specifice. De exemplu, terorismul internaţional constituie o preocupare majoră de securitate – în special în ceea ce priveşte potenţialul pentru o combinaţie între organizaţiile extremiste şi armele de distrugere în masă. Totuşi, nu este clar dacă NATO este organizaţia potrivită pentru a aborda această ameninţare.

Dar, ca o alianţă a democraţiilor, ar trebui să fim hotărâţi să declarăm deschis că ne vom proteja cetăţenii împotriva celor care se opun cu violenţă principiilor şi valorilor societăţilor noastre. Ar trebui, de asemenea, să folosim NATO ca pe un forum pentru schimbul de informaţii şi coordonarea răspunsului în cazul producerii unui atac.

Este uşor să enumerăm toate provocările care pot avea un impact asupra securităţii noastre mutuale. Nu este uşor, totuşi, să determinăm domeniile esenţiale în care NATO ar trebui să joace un rol semnificativ.

Dar noul Concept Strategic trebuie să o facă.

Dacă definim orice drept o provocare de securitate pe care NATO ar trebui să o abordeze, riscăm să nu asigurăm decât prea puţine resurse ale Alianţei pentru o gamă largă de aspecte. Spre deosebire de resurse, provocările de securitate pot fi nelimitate.

Un domeniu în care nu ar trebui să existe niciun fel de divergenţe este cel al dezvoltării capabilităţilor militare pentru misiunile pe care trebuie să le desfăşurăm ca o alianţă

Toţi parlamentarii cunosc, de asemenea, limitele în privinţa resurselor. De aceea, concentrarea atenţiei NATO asupra lucrurilor pe care această organizaţie poate să le facă bine – planificarea, instruirea şi desfăşurarea operaţiilor militare, precum şi îndeplinirea misiunilor umanitare şi a celor de răspuns în cazul urgenţelor civile – va reprezenta o sarcină importantă a noului Concept Strategic.

Trebuie să înţelegem că NATO nu poate să satisfacă cerinţele tuturor, dar că poate servi, mai curând, ca o importantă piesă de bază.

Un domeniu în care nu ar trebui să existe niciun fel de divergenţe este cel al dezvoltării capabilităţilor militare pentru misiunile pe care trebuie să le desfăşurăm ca o alianţă.

Unii analişti susţin că există o legătură între apărarea teritoriului şi capabilitatea expediţionară. Totuşi, abordarea potrivit căreia a fi pregătiţi să descurajăm folosirea forţei militare în Europa şi a fi pregătiţi să gestionăm provocările de securitate în diferite locuri aflate la mari distanţe reprezintă două misiuni aflate în competiţie una cu cealaltă nu este, în mod necesar, una corectă.

Consiliul Nord Atlantic şi Comitetul Militar sunt entităţi separate, dar o fuzionare ar putea eficientiza în mod considerabil procesul decizional.

Indiferent dacă forţele noastre sunt dislocate la 100 sau 5.000 de kilometri de bazele lor, acestea au nevoie de cele mai eficiente comunicaţii, cea mai eficientă supraveghere şi cel mai eficient echipament. Ele trebuie să aibă capacitatea de a se deplasa rapid şi trebuie să fie protejate împotriva focului inamic. Şi, probabil, cel mai important, acestora trebuie să li se asigure instruirea necesară pentru a putea acţiona în mod corespunzător, într-o gamă largă de situaţii posibile.

Ar trebui, de asemenea, să analizăm posibilitatea de a face structurile de decizie ale NATO mai flexibile şi mai bine pregătite să răspundă în diferite situaţii. Consiliul Nord Atlantic şi Comitetul Militar sunt entităţi separate, dar o fuzionare ar putea eficientiza în mod considerabil procesul decizional.

În acelaşi timp, consensul se află în centrul procesului decizional al Alianţei şi trebuie să rămână elementul fundamental al modului în care aceasta ia deciziile importante. Dar este consensul necesar la toate nivelurile şi am putea oare să fim avantajaţi de un proces alternativ în cazul unor aspecte mai puţin importante? Acest aspect nu poate decât să devină mai evident pe măsura dezvoltării Alianţei şi pe măsură ce interacţiunea noastră cu alţi actori internaţionali, precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, creşte.

Extinderea Alianţei trebuie, de asemenea, analizată. În viitorul apropiat vor adera doi noi membri: Albania şi Croaţia. La Summit-ul de la Bucureşti am declarat, în mod unanim, că Georgia şi Ucraina vor adera în viitor. Adunarea Parlamentară a NATO sprijină puternic o extindere rapidă şi amplă a Alianţei.

Cheia longevităţii Alianţei este exact faptul că ea s-a dovedit o organizaţie adaptabilă, care îşi menţine relevanţa.

Cu toate acestea, ne vom confrunta curând cu faptul că NATO are nişte limite stabilite în tratatul său. Articolul 10 stipulează clar că orice stat european poate adera la Alianţă, dar există din ce în ce mai puţine ţări europene care nu sunt membre NATO. La un moment dat, va trebui să decidem dacă această limită de natură geografică mai este corespunzătoare şi, dacă răspunsul va fi negativ, ce implicaţii are acest lucru pentru viitorul Alianţei.

Mediul strategic s-a modificat într-o măsură impresionantă. Este acum timpul pentru un nou Concept Strategic.

Cheia longevităţii Alianţei este exact faptul că ea s-a dovedit o organizaţie adaptabilă, care îşi menţine relevanţa. Pentru a ne asigura că acest lucru rămâne valabil, un nou Concept Strategic trebuie să stabilească în mod clar scopul existenţei Alianţei şi să-i ofere acesteia liniile directoare necesare pentru deceniile următoare.

Menţinerea unei perspective largi: NATO trebuie să aibă o perspectivă clară, dar flexibilă, în privinţa direcţiei în care se îndreaptă

Placa de la intrarea Centrului de Instrucţie Militară din Kabul

Participaţi aici:    DiggIt   MySpace   Facebook   Delicious   Permalink