Hikmet Çetin este Reprezentantul Civil Senior al NATO în Afganistan, asigurând astfel interfaţa politică a Alianţei în teren. El a fost numit în noiembrie 2003 şi se află la Kabul începând din ianuarie 2004. Economist ca pregătire, domnul Çetin a ajuns în Afganistan după o lungă şi distinsă carieră în Turcia. În decursul a mai mult de un sfert de secol petrecut în parlament, domnul Çetin a deţinut câteva funcţii înalte, inclusiv pe cea de ministru al afacerilor externe, vice-premier şi preşedinte al parlamentului.

Hikmet Çetin: Eu reprezint NATO în Afganistan şi sarcina mea este aceea de a asigura progresul agendei politice şi militare a Alianţei. Mandatul meu include de asemenea menţinerea unei strânse cooperări cu alte organizaţii internaţionale, în mod special cu Misiunea ONU de Asistenţă din Afganistan, şi asigurarea legăturii cu guvernul afgan, alţi actori politici şi, dacă este necesar, cu ţările vecine. Până în prezent, am colaborat cu şase comandanţi ai ISAF şi a fost o plăcere să cooperez cu fiecare dintre aceştia. Poziţiile noastre sunt complementare şi ne întâlnim în mod regulat pentru a ne informa şi/sau a ne consulta reciproc. Deoarece lucrăm în aceeaşi clădire, această apropriere fizică ajută la realizarea unei bune comunicări şi coordonări.

Hikmet Çetin: Cred că este extrem de important. Succesul în operaţiile de management al crizelor nu poate fi realizat doar prin mijloace militare. Singura cale de a gestiona cu adevărat conflictele şi de a oferi soluţii durabile este aceea de a adopta o abordare comprehensivă şi nuanţată, care să mobilizeze toate mijloacele posibile, în special, o dimensiune politică. Acesta este în mod particular cazul în Afganistan, unde unul dintre obiectivele noastre este de a ajuta guvernul să-şi extindă autoritatea în întreaga ţară. Într-adevăr, în prezent acţionăm în vederea restabilirii instituţiilor care nu au funcţionat în ultimele trei decenii.

Multe alte activităţi politice contribuie de asemenea la oferirea unor soluţii durabile. De exemplu, dezvoltarea relaţiilor cu ţările vecine necesită un angajament politic şi are o importanţă crucială atât pentru succesul misiunii NATO, cât şi pentru viitorul Afganistanului. În plus, importanţa procesului politic devine cu atât mai mare cu cât se prelungeşte durata operaţiilor militare. Întrucât afganii îşi asumă din ce în ce mai mult responsabilitatea în privinţa procesului, rolul politic al Alianţei va creşte.

Hikmet Çetin: Istoric vorbind, afganii au avut resentimente şi au luptat împotriva diferitelor armate care urmăreau să le ocupe ţara. Totuşi, ei ştiu că NATO a venit în Afganistan la invitaţia guvernului afgan pentru a-i ajuta să-şi reconstruiască ţara. Nu suntem aici pentru a ocupa un teritoriu. Nu avem nici o intenţie de a încerca să guvernăm Afganistanul. Şi avem mandatul Consiliului de Securitate la ONU pentru a ne afla aici. NATO/ISAF a depus un mare efort în vederea câştigării simpatiei cetăţenilor afgani obişnuiţi şi a reuşit în mare măsură acest lucru.

În toate contactele mele cu afganii – oameni obişnuiţi, lideri politici sau oficiali ai guvernului – am căutat să explic de ce suntem aici, ce facem şi cum putem fi de folos. De asemenea le-am cerut afganilor să sprijine forţa militară pentru ca aceasta să îi poată ajuta apoi la rândul ei. În plus, apreciez deosebit de mult sprijinul cetăţenilor afgani. Ei au făcut tot ceea ce le-a solicitat comunitatea internaţională.

Hikmet Çetin: În Afganistan, s-au realizat progrese semnificative în domeniul securităţii în ultimii ani. Totuşi, există în continuare provocări serioase. Astăzi ne confruntăm cu acţiuni insurgente în creştere, în special în părţile de sud şi est ale ţării. În plus, insurgenţii îşi modifică tactica. Talibanii şi alte forţe militare oponente îşi concentrează atacurile asupra ţintelor „soft”, pentru a maximaliza atenţia mass media cu un cost minim. În afară de atacarea Armatei Naţionale Afgane şi a Poliţiei Naţionale Afgane, sunt lovite persoane şi obiective civile, cum ar fi profesorii şi şcolile. Insurgenţii cooperează din ce în ce mai mult cu traficanţii de droguri şi grupurile de infractori. De exemplu, talibanii îi forţează pe fermieri să cultive opiu şi să le cedeze o parte din recoltă în schimbul protecţiei oferite.

O altă provocare cheie este aceea de a asigura securitatea frontierelor, având în vedere graniţele extrem de extinse ale Afganistanului - aproape 2.500 de kilometri cu Pakistanul şi circa 1.000 de kilometri cu Iranul. Singura cale de a realiza securitatea frontierelor este aceea de a asigura coordonarea de ambele părţi ale graniţei, de exemplu în Afganistan şi Pakistan, a operaţiilor împotriva insurgenţilor. Întrucât toate ţările din regiune se confruntă cu ameninţări similare, va fi important ca toate acestea şi ISAF/NATO să coopereze pentru a oferi răspunsuri comune.

Hikmet Çetin: Cei patru ani şi jumătate care au trecut de când facţiunile afgane s-au reunit la Bonn în decembrie 2001 pentru a lansa procesul Bonn reprezintă o perioadă foarte scurtă în istoria unei ţări. Cu toate acestea, au fost obţinute mari realizări în acest timp, în special în domeniul construirii unui stat. În 2001, Afganistanul nu avea preşedinte, guvern, parlament sau constituţie. Astăzi, afganii au un preşedinte, care a fost pentru prima dată ales în urma unui vot popular. De asemenea, au o constituţie, un parlament ales şi un guvern funcţional.

Întrucât procesul Bonn s-a încheiat, la Londra a avut loc o conferinţă pentru a fixa agenda pentru Afganistan în următorii cinci ani. La Conferinţa de la Londra, guvernul afgan şi comunitatea internaţională au semnat un document denumit Afghanistan Compact. Cele 60 de ţări şi organizaţii internaţionale prezente şi-au reînnoit angajamentul pentru Afganistan şi au promis alocarea a încă 10,5 miliarde de Euro pentru reconstrucţia ţării. Aceasta reprezintă o sumă mare şi generoasă, dar nu este suficientă, datorită numeroaselor nevoi ale Afganistanului. Va trebui să facem astfel încât acest ajutor să fie cât mai eficient cu putinţă, întrucât nu va fi posibil să asigurăm pacea, stabilitatea şi securitatea în absenţa dezvoltării economice şi sociale. Afganistanul este una dintre cele mai sărace ţări din lume şi va continua să necesite sprijin financiar internaţional timp de mulţi ani.

Hikmet Çetin: ISAF şi NATO acţionează în vederea instaurării securităţii şi stabilităţii în Afganistan. Această politică are la bază extinderea graduală a autorităţii guvernului afgan în întreaga ţară. Trebuie să convingem afganii obişnuiţi că, pe termen lung, este în interesul lor să sprijine guvernul şi nu insurgenţii. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie să asigurăm securitatea populaţiei, întrucât afganii obişnuiţi vor avea încredere să-şi demonstreze fidelitatea faţă de Kabul numai atunci când se vor simţi în siguranţă.

Misiunea NATO în Afganistan este extrem de dificilă. Trebuie să ne concentrăm atât asupra resurselor noastre militare, cât şi asupra asistenţei noastre financiare, pentru a câştiga simpatia afganilor. Vom reuşi să stabilizăm ţara numai dacă îi câştigăm pe afganii obişnuiţi de partea noastră. Simpatia şi sprijinul afganilor sunt esenţiale pentru succesul misiunii ISAF şi nu pot fi exagerate. În plus, sunt mândru să văd că ţările asigură instruirea necesară trupelor sale pentru a le ajuta să interacţioneze în mod eficient cu poporul afgan. Totuşi, pentru a fi cu adevărat eficientă, operaţia militară trebuie să fie coordonată cu efortul de reconstrucţie al comunităţii internaţionale.

Privind în perspectivă, dezvoltarea forţelor afgane de securitate va avea o importanţă crucială pentru stabilitatea ţării. Totuşi, trebuie să înţelegem că nu este posibil să producem peste noapte militari şi poliţişti bine instruiţi şi eficienţi. Până în prezent, eforturile de a recruta voluntari pentru Armata Naţională Afgană şi Poliţia Naţională Afgană s-au bucurat de succes din punct de vedere cantitativ. Cu toate acestea, problema este calitatea, nu cantitatea. Din acest motiv, este nevoie de mai mult timp, mai multă instruire şi mai mult echipament. Obiectivul nostru pe termen lung este să realizăm forţe de securitate capabile să se descurce fără ajutor şi să-şi asume responsabilitatea de a putea aborda nevoile de securitate ale ţării lor.

Hikmet Çetin: Se poate spune că problema combaterii narcoticelor este cea mai importantă provocare aflată în faţa Afganistanului. Dacă nu găsim o soluţie pentru aceasta, nu putem spera să îmbunătăţim situaţia de securitate a Afganistanului. În acelaşi timp, acesta este totuşi o problemă extrem de complexă, ale cărei dimensiuni depăşesc securitatea, ajungând până în centrul economiei naţionale. Deoarece cultivarea macului asigură traiul multor fermieri afgani săraci, va trebui să abordăm această problemă cu foarte multă atenţie.

Marea Britanie este naţiunea conducătoare în cadrul eforturilor internaţionale de combatere a ameninţării drogurilor, dar nici ISAF/NATO şi nici aliaţi individuali nu vor desfăşura operaţii de eradicare, deoarece autorităţile afgane poartă responsabilitatea pentru eforturile de combatere a narcoticelor. Drept urmare, noi putem oferi doar asistenţă. Într-adevăr, sprijinul acordat eforturilor guvernului afgan de a combate narcoticele face parte din mandatul ISAF. Am ajutat la dezvoltarea procedurilor de comandă şi control pentru o coordonare de legătură eficientă, sprijinim campania de informare anti-drog şi am instruit forţele de securitate afgane în desfăşurarea activităţilor legate de droguri. De asemenea, am furnizat sprijin logistic diferitelor agenţii internaţionale anti-drog. Şi sprijinim operaţiile guvernului afgan de combatere a narcoticelor prin capabilităţi de informaţii şi supraveghere. Sperăm că vom reuşi în final să contribuim la construirea unor forţe de securitate afgane capabile să deruleze aceste programe fără asistenţă internaţională.

Întrucât dimensiunea economică a problemei drogurilor în Afganistan este atât de importantă, este de asemenea important să contribuim la oferirea unui stil de viaţă alternativ pentru fermierii afgani. Din acest motiv, aliaţii trebuie să fie pregătiţi să sprijine financiar Afganistanul şi să investească în programele care fac posibil acest lucru.

Hikmet Çetin: Conceptul PRT a fost proiectat pentru a include elemente civile şi militare, astfel încât eforturile comunităţii internaţionale să poată fi maximizate şi să se poată aborda nevoile provinciilor în care sunt înfiinţate PRT-uri. Succesul în Afganistan poate fi asigurat numai dacă actorii militari şi civili cooperează în mod eficient. Totuşi, condiţiile sunt diferite în fiecare dintre provinciile Afganistanului, iar proporţia dintre elementele militare şi cele civile din compunerea PRT-urilor trebuie să corespundă nevoilor locale.

În unele provincii, situaţia de securitate obligă PRT-urile să se concentreze asupra securităţii şi din acest motiv componenta militară este mai mare. De exemplu, în provincia Helmand din sudul ţării situaţia de securitate este mai precară, iar componenta militară este mai mare decât cea civilă.

Deşi condiţiile pot fi diferite, scopul final în toate provinciile este acelaşi, anume de a asigura condiţiile stabile în care Kabulul îşi poate extinde autoritatea şi în care se poate desfăşura reconstrucţia. Întrucât suntem în Afganistan pentru a ajuta poporul afgan, aşteptările în rândul afganilor obişnuiţi privind ajutorul de reconstrucţie – activitatea componentei civile a PRT-urilor – sunt enorme. Componentele civile ale PRT-urilor cooperează cu reprezentanţii guvernului de la toate nivelurile, inclusiv cu consiliile provinciale, în vederea identificării proiectelor destinate sprijinului pentru reconstrucţia Afganistanului.

Hikmet Çetin: Extinderea în sudul Afganistanului este probabil cea mai dificilă operaţie din teren a NATO. Pregătirile sunt în curs de desfăşurare şi extinderea va avea loc în această vară. Aliaţii dislocă deja forţe în sudul Afganistanului. Ţările implicate se pregătesc pentru transferul autorităţii şi cooperează cu autorităţile care îşi părăsesc poziţiile în vederea asigurării unei tranziţii fără asperităţi.

Întrucât structura şi capabilităţile nu sunt aceleaşi, vor fi necesare unele ajustări. NATO va aduce în sud mai multe trupe decât actualele structuri. De aceea, prezenţa NATO va fi mai evidentă aici. ISAF/NATO va prelua comanda şi controlul în sud la sfârşitul lui iulie, iar pregătirile sunt în curs de desfăşurare şi există o bună cooperare în teren cu NATO şi Operaţia Enduring Freedom.

Insurgenţii au încercat să testeze determinarea NATO şi să descurajeze aliaţii contributori cu trupe să disloce forţe. Ei cred că pot reuşi acest lucru prin executarea unor atacuri selective, deoarece au de a face cu ţări democratice. Într-adevăr, în parlamentele aliaţilor au loc discuţii despre aceste aspecte şi opinia publică este foarte interesată. Totuşi, NATO este hotărât să sprijine Afganistanul şi a demonstrat că ISAF reprezintă, fără nici o îndoială, prima prioritate de pe agenda Alianţei.

Toată lumea ştie că NATO se va confrunta cu situaţii dificile şi că, daca va fi necesar, Alianţa va folosi forţa în sudul ţării. Cu toate acestea, nimic nu va descuraja NATO. Determinarea Alianţei este puternică, iar naţiunile contributoare cu trupe dislocă forţe în sud fără a impune aproape nici un fel de restricţii sau limitări în privinţa modul în care vor acţiona acestea. NATO este mai hotărât decât oricând să facă tot ce este necesar în sud.

Hikmet Çetin: Există deja o excelentă sinergie între ISAF şi Operaţia Enduring Freedom şi aceasta ar trebui să se îmbunătăţească pe măsură ce ISAF se extinde. Odată ce extinderea ISAF s-a produs, ambele misiuni vor avea acelaşi comandant NATO. Astfel, cele două vor reprezenta în continuare două organizaţii diferite, cu două misiuni diferite, acţionând în acelaşi teatru de operaţii. Deşi acest lucru poate părea ciudat, el nu este neobişnuit din punct de vedere militar. Cu toate că mandatele celor două operaţii vor fi distincte, va exista o fuziune treptată a anumitor funcţii, care ar trebui să contribuie la sporirea sinergiei şi a eficienţei ambelor.


Hikmet Çetin: În septembrie 2005, preşedintele afgan Hamid Karzai a adresat o scrisoare secretarului general NATO în care solicita „un bun parteneriat strategic cu NATO”. Aceasta pentru că NATO este important pentru Afganistan şi Afganistanul este important pentru NATO. Întrucât Alianţa are deja o serie de programe de parteneriat, inclusiv Parteneriatul pentru Pace, Consiliul NATO-Rusia, Comisia NATO-Ucraina, Dialogul Mediteranean şi Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul, multe instrumente care au fost dezvoltate până în prezent pot fi utile pentru un parteneriat cu Afganistanul.

Discuţiile privind conţinutul programului nu s-au încheiat. Cu toate acestea, Afganistanul urmăreşte în mod evident realizarea unui relaţii pe termen lung cu NATO, pentru a dezvolta interoperabilitatea dintre forţele afgane şi forţele NATO şi a permite personalului militar afgan să folosească centrele de instruire ale NATO. Afganistanul doreşte să se asigure că nu este abandonat de către comunitatea internaţională. Deşi toţi cei 26 de aliaţi trebuie să convină asupra naturii parteneriatului, cred că vom putea ajunge la un acord, care este atât în interesul Afganistanului, cât şi al NATO.